Editorial la Pulsul Geostrategic 226 - Situația din Transnistria în contextul noi conduceri prezidențiale din Republica Moldova

Situația din Transnistria în contextul noi conduceri prezidențiale din Republica Moldova
Corneliu PIVARIU

Împreună cu alte conflicte înghețate, păstrate și întreținute de Federația Rusă în vecinătatea sa imediată, în contextul geopolitic actual - cu o mențiune specială pentru evoluțiile din Ucraina - Transnistria reprezintă o zonă de interes deosebit pentru Moscova.

Reamintim și subliniem că așa-zisa și autoproclamata Republică Transnistreană, nu este recunoscută de nici un stat membru ONU, desigur, ea beneficiază de recunoașterea unor alte entități create de Rusia cum ar fi Abhazia și Osetia, dar și de către Nagorno-Karabakh.

După dizolvarea URSS, în aprilie 1992, Armata a 14-a aflată pe teritoriul Transnistriei, prin decret al președintelui rus Boris Elțîn, a fost trecută sub jurisdicția Federației Ruse, iar în octombrie 1994, a fost semnat un Acord între Republica Moldova și Federația Rusă privind statutul juridic, modul și termenele de retragere a trupelor ruse aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova. În aprilie 1995, Armata 14 este reorganizată în Grup Operativ Trupe Ruse (GOTR) în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. În declarația finală a Summit-lui OSCE de la Istanbul din noiembrie 1999, Federația Rusă  s-a angajat să-și retragă trupele complet de pe teritoriul Republicii Moldova până la sfârșitul anului 2002, ceea ce desigur nu s-a întâmplat. În prezent pe teritoriul din stânga Nistrului se află circa 1.200 militari ruși, precum și o mare cantitate de muniție (circa 20.000 tone), cel puțin jumătate din aceasta fiind  învechită și inutilizabilă - reprezentând și un pericol ecologic, la depozitul din Colbasna. Menționăm că, după informațiile ce le deținem, în 2016 trupele ruse au început să execute acțiuni de pregătire în comun cu cele transnistrene, situația care nu a mai avut loc decât în timpul conflictului militar din 1992.

La 11 decembrie în Transnistria  vor avea loc alegeri prezidențiale, actualul lider transnistrean Evgheni Sevciuc candidând pentru un nou mandat, dar având un contracandidat serios în persoana lui Vadim Krasnoselsky - actualul speeaker al parlamentului transnistrean. Desigur va câștiga cel care se va bucura de sprijinul Moscovei. În această cheie trebuiesc interpretate și unele din declarațiile lui Sevciuk, cum că nu are  nimic împotriva unirii cu România. Ori președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, se declară un anti-unionist hotărât, fiind bine cunoscut ca un pro-rus. Prima sa vizită externă va fi la Moscova,iar în același timp notăm că și președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, felicitându-l pe  Dodon (votat în foatre mare măsură de populația găgăuză, de origine turcă), a promis că va vizita Chișinăul în primăvara lui 2017.

În acest context notăm inițiativa ministrului apărării de la Chișinău, Anatol Șalaru, care într-o întâlnire la Odesa, cu omologul său ucrainian, Stepan Poltorak, în ultima decadă a lunii noiembrie 2016, a obținut acordul de principiu al acestuia pentru crearea unui coridor special pentru retragerea militarilor ruși și muniția depozitată la Colbasna. Inițiativa sa l-a deranjat  pe președintele ales Igor Dodon, care a declarat că “ ... eu voi insista ca astfel de personaje cum sunt Șalaru, să zboare din funcție în primele săptămâni, luni, zile. Nu poate fi ministru al apărării o persoană care ... și se ocupă cu astfel de provocări”. Menționăm că președintele nu poate demite direct un ministru, aceasta făcându-se doar la propunerea primului ministru, prin decret semnat de președinte. Este bine să menționăm că  nici un guvern sau președinte al Republicii Moldova nu a transmis oficial, în scris, Federației Ruse, o cerere de retragerea a trupelor din Transnistria. Declarații verbale  în acest sens au fost numeroase, mai ales  din partea președintelui Nicolae Timofti.

Ca urmare este foatre puțin probabil, ca să nu spunem imposibil, ca în timpul mandatului lui Igor Dodon să asistăm la o schimbare a situației din Transnistria, aceasta mai ales în contextul ofensivei geopolitice ruse pentru recâștigarea sferelor de influență  în Europa.

Trăim într-o societate în care cea mai mare parte a liderilor politici nu se situează și nu înțeleg (unii nici nu vor să înțeleagă) cursul evoluțiilor istorice cu care sunt contemporani și nici perspectivele acestora, obligând și pe cei pe care-i conduc vremelnic, să le urmeze deciziile. Republica Moldova nu face excepție de la această situație, ba chiar am putea spune că este un exemplu elocvent în acest sens.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2016-12-05 Imprimare Download sus