Editorial la Pulsul Geostrategic 218 - Geopolitica și relațiile NATO - Rusia

Geopolitica și relațiile NATO - Rusia
Corneliu PIVARIU

“Pe baza unui angajament politic solid asumat la cel mai înalt nivel,
NATO și Rusia vor construi împreună o pace durabilă în zona euroatlantică...”.

Actul fondator asupra relațiilor mutuale, cooperare și
securitate dintre NATO și Federația Rusă - Paris, 27 mai 1997

În urmă cu aproape 20 de ani, după încheierea războiului rece, când a fost semnat documentul fondator al relațiilor NATO - Rusia, cam acestea erau așteptările evoluțiilor situației din zona euroatlantică.

După reuniunea NATO de la Varșovia și a Consiliului NATO - Rusia (la nivel de ambasadori) de la Bruxelles, din iulie 2016, prima după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, situația este bine evidențiată de către secretarul general NATO Jens Stoltenberg, în conferința de presă care a urmat Consiliului NATO - Rusia: “Aliații și Rusia au divergențe profunde și persistente în această criză (din Ucraina n.n.).... Aliații NATO nu recunosc și nu vor recunoaște anexarea ilegală și ilegitimă a Crimeei de către Rusia”. Desigur, a fost subliniată importanța dialogului și soluționarea conflictului din estul Ucrainei prin mijloace diplomatice și pașnice.

Referitor la reuniunea NATO  de la Varșovia, subliniem opinia aproape unanimă conform căreia aceasta a avut loc într-un moment definitoriu al istoriei Alianței, “cu amenințări impredictibile și provocări complexe din numeroase direcții. La acestea NATO a răspuns prin întărirea apărării colective și a descurajării, luând cele mai importante măsuri de la încheierea Războiului Rece”. Întradevăr, Summitul de la Varşovia a fost cea mai hotărâtă şi clară exprimare a Alianţei de a-şi respecta integral obligaţiile de apărare colectivă asumate, urmând şi ultimul summit aliat din Wales. Forţa de Răspuns NATO ete de trei ori mai mare, iar pentru flancul estic au fost luate măsuri de întărire de la Marea Baltică la Marea Neagră, urmând dislocarea, prin rotaţie, începând cu anul 2017,a patru batalioane multinaţionale (a 1.000 de militari fiecare) în Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia (care vor fi conduse de Canada, Germania, Marea Britanie şi SUA), iar în România o brigadă va fi transformată în brigadă multinaţională.

Conform unor aprecieri americane, în fapt, NATO  ar avea nevoie de cel puţin şapte brigăzi complete (fiecare cu cel puţin trei batalioane), pe flancul de est al Alianţei, pentru a putea dispune de o forţă terestră corespunzătoare pentru a contracara Rusia într-o posibilă confruntare.

Este de subliniat şi faptul că, la summitul din 2014, aliaţii au hotărât ca toţi membrii NATO trebuie să respecte şi să ia măsuri pentru ca cheltuielile militare ale fiecărui stat să ajungă la 2% din PIB. Care este situaţia reală? În 2015 doar cinci membri (SUA - 3,62%, Grecia -2,46%, Polonia - 2,18%, Marea Britanie -2,07% şi Estonia - 2,04%) au respectat această decizie. Cheltuielile totale ale NATO în 2015 au fost de 900,5 miliarde $ (la care SUA au contribuit cu 650 miliarde $). Conform declaraţiilor secretarului general NATO Jens Stoltenberg, previziunile pentru 2016, bazate de datele provenind din ţările aliate “arată că 2016 va fi primul an cu o creştere a cheltuielilor de apărare a aliaţilor europeni, pentru prima oară după mulţi, mulţi ani”.

Rusia a acuzat NATO de crearea - prin măsurile adoptate la Varşovia - unei mai mari instabilităţi deoarece ameninţările la care face referire Alianţa sunt “imaginare” şi “inexistente”. Kremlinul nu vrea să lase nici măcar impresia - având în vedere apropiatele alegeri legislative din septembrie - că apropierea NATO de spaţiul fostului URSS este o dovadă a slăbiciunilor Rusiei, iar NATO ia serios în calcul ameninţările Rusiei de a plasa rachete de ultimă generaţie, cu capacităţi nucleare în Kaliningrad şi posibil în Crimeea. Consilierul pe probleme de politică externă al preşedintelui Putin, Sergei Karaganov, declara recent într-un interviu pentru presa occidentală că “Acum, Polonia, Lituania şi Letonia îşi atenuează temerile cu armele NATO plasate pe teritoriul lor.... Într-o situaţie de criză vom distruge exact aceste arme. (declaraţie asemănătoare cu cea anterioară a preşedintelui Putin privind sistemul AEGIS de la Deveselu -România, n.n.) Rusia nu va mai purta niciodată un război pe teritoriul său”.

Să nu uităm însă că Rusia are posibilitate de a folosi, în scopul atingerii intereselor sale strategice, a numeroase conflicte îngheţate, iar situaţia din Siria (unul din principalele subiecte ale discuţiilor secretatului de stat Kerry la Moscova cu preşedintele Putin şi ministrul de externe Lavrov la 14-15 iulie), face Rusia un obstacol de neocolit. Tentativa de lovitură de stat din Turcia din 15/16 iulie arată o dată mai mult cât de complexă este situaţia geopolitică actuală în care sperăm că NATO şi Rusia vor păstra deschisă calea diplomatică a dialogului şi o vor prefera mereu în locul celei militare.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2016-07-20 Imprimare Download sus