Editorial la Pulsul Geostrategic 211 - Alo, Bruxelles! Acum se aude?!

Alo, Bruxelles! Acum se aude?!
Corneliu PIVARIU

Mă refer la Bruxelles, capitala Uniunii Europene (UE) și nu la orașul capitală a micului stat belgian. Ca să nu mai vorbim că este și sediul NATO (situat la circa 5 km de aeroportul Zaventem, unde a avut loc prima explozie din 22 martie 2015), dar nu mi-am propus să vorbesc despre NATO - al cărui sediu este inexpugnabil (dar nu și personalul său care este totuși supus unor riscuri, în pofida oricăror măsuri de protecție luate), ci despre un atentat la Uniunea Europeană, ce poate fi comparat ca importanță cu cel din 11 septembrie 2001 din SUA.

UE, către care se îndreptau în urmă cu mai mulți ani speranțele dar și invidiile (invidii care se manifestă și azi, dar mai mult decât speranțele, care încep să pălească). Un mamut care a început, cel puțin odată cu criza economico-financiară din 2007, să dea dovadă de tot mai multă încetineală în adoptarea unor măsuri corespunzătoare pentru contracararea amenințărilor cu care se confruntă, de la cele politice la cele economice, ca să nu mai vorbim de cele de securitate și apărare, domenii unde situația poate fi considerată gravă. UE cu un mecanism birocratic greoi, în care cei peste 20.000 de funcționari de toate rangurile și-au creat o lume aparte și trăiesc fără a vedea toate realitățile crude ale lumii actuale, sau nu vor să le vadă pentru că încă le este bine și așa, unde politica politicianistă a luat în mare parte locul politicii în slujba cetățeanului european. Desigur, generalizarea este nedreaptă pentru o parte importantă  din acești funcționari, dar mă întreb de ce aceștia nu fac nimic pentru a schimba această imagine la a cărei creare cu toții au contribuit din plin?  O Europă pe care, în afară de caracteristica birocratică, am văzut-o aproape complet neputincioasă în fața tendințelor de divizare și care a fost mai mult decât șovăielnică în găsirea unei soluții pertinente, pragmatice, în problema migrației, ca să constat, spre amarul și tristul meu regret, că este și plângăcioasă. Nu,  “prea” Înaltul Reprezentant European pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, aflat la 22 martie în vizită oficială la Amman - în Iordania, nu avea dreptul să plângă, chiar dacă nu scrie asta în fișa postului.

Mi-l închipui pe președintele rus Vladimir Putin, la biroul său de la Kremlin, cu un zâmbet rece și distant, abia schițat în colțul gurii, pregătindu-și următoarele mișcări pe tabla de șah a geopoliticii, ținând cont de toate aceste slăbiciuni europene și de cele pe care nu am loc să le menționez aici. Și îmi aduc aminte liniștea, ca să nu spun aproape nepăsarea - vizibilă cu al șaselea simț, la Bruxelles, după invazia Ucrainei și anexarea Crimeei. Această situație m-a făcut să revăd, cu ochii minții, scrisori trimise de domnitorii români puternicilor regi ai Apusului și Papei de la Roma în secolele XIII-XVII pentru a-i ajuta în luptele împotriva pericolului otoman, iar în schimb au primit aprecieri pentru vitejia lor, dar mai puține ajutoare; “Apusul” nu a renunțat la “războaiele de zavistie”.

Iată că amenințările asimetrice depășesc barierele geografice și Bruxelles-ul nu mai este la adăpostul amenințărilor de orice fel. Dar oare cât de mute adevăruri arhicunoscute uită și “redescoperă” din nou înalta conducere politică a Uniunii Europene: de exemplu că terorismul este o amenințare globală (scuzată să-mi fie lipsa de modestie, în 2005 am publicat cartea “Terorismul - de la amenințare locală la pericol global”, dar desigur mulți autori și analiști, geopoliticieni de talie internațională și cu expunere internațională, au subliniat, în lucrările lor, de multă vreme această caracteristică); că teroriștii preferă țintele “soft” și cele care pot maximaliza panica (aeroporturi au mai fost atacate și în anii 1960, iar metroul este o țintă predilectă) și multe altele.

Mă refer pe scurt la câteva considerente și măsuri politice care ar trebui luate de conducerea UE, în primă instanță (într-o ordine aleatorie): modificări legislative privind acordarea cetățeniei (înăsprirea lor) și ridicarea acesteia (pentru delicte de mai mică importanță); problema căsătoriilor false; interzicerea construirii de moschei pe teritoriul UE pentru o perioadă de minim 10-20 de ani (numai în cartierul ajuns faimos - Molenbeek din Bruxelles sunt 50 de moschei); monitorizarea predicilor imamilor din moschei și expulzarea acestora împreună cu toți aparținătorii la prima promovare a jihadismului extremist (și asta se întâmplă zilnic); recâștigarea autorității statale legale și administrative asupra zonelor artificial create de musulmani în diferite țări din Europa (ca să mă refer numai la Bruxelles, aici sunt șapte de astfel de cartiere, care seamănă mai mult cu Kandahar, Mogadiscio, sau zone din Siria și Irak); regândirea sistemului de ajutoare sociale generoase astfel încât jihadiștii să nu mai beneficieze de ele; o mai mare rigurozitate în alegerea și promovarea liderilor politici; măsuri pentru întărirea unității și coeziunii tuturor statelor uniunii (o intreprindere extraordinar de dificilă, în strânsă legătură cu calitatea actului de conducere al liderilor europeni, dar și a celor naționali; oare ce solidaritate se poate obține dacă după atentatele din 22 martie, la data prezentului articol doar 15 din cele 28 state membre UE au decretat o zi de doliu național în memoria victimelor de la Bruxelles?). Trebuie găsită o soluție politică la impasul reprezentat de situația în care conducerea UE spune că nu poate acționa deoarece statele membre au suveranitate, iar statele membre spun că nu pot acționa din cauza Bruxelles-ului. Se impun măsuri eficiente, rapide și hotărâte pentru o coeziune și unitate a UE fără cusur.

De asemenea, sunt necesare măsuri imediate și de substanță, pentru sporirea fondurilor necesare  sistemului de securitate și apărare, dezvoltarea încrederii și cooperării în aceste domenii la nivelul fiecărei țări și  central al UE. 

Este imperios necesară o mai bună colaborare între UE și NATO - dezvoltarea alianței transatlantice trebuie să fie un element esențial al evoluției lumii globalizate.

Nu sunt adeptul teoriei “dinte pentru dinte” și nici a celei de a “întoarce celălalt obraz” însă trebuie să mai adaug că la musulmani se spune “dacă sunt pălmuit pe un obraz eu îi voi da pălmuitorului un pumn nas”. Este un răspuns la o acțiune agresivă care nu înseamnă că toți cei peste 1 miliard de religionari islamici sunt adepți ai relaționării brutale și violente, însă Islamul este ceea ce fac musulmanii și modul cum aceștia își interpretează textele. Islamul, ca și ortodocsia sunt religii pietrificate, care de la 354 AD și respectiv 632 AD nu au mai evoluat. Catolicismul, care s-a mai reformat, a ajuns la un impas și pare a tinde tot mai mult spre laicizare. Politica trebuie să-și spună cu adevărat punctul de vedere și să determine evoluția socială viitoare, în interesul fiecărui cetățean european, indiferent de religie.

 

Cred că trebuie privit cu pragmatism spre viitor, fiind imperativ să acționăm fără întârziere, cu inteligență și fără stereotipuri sau prejudecăți, pentru un viitor mai bun al tuturor. Alo Bruxelles și celelalte 28 de capitale ale UE! Se aude?

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2016-04-05 Imprimare Download sus