Semnal la Pulsul Geostrategic 197 - „Zona demilitarizată” Sirokine: noul concept rusesc de management al conflictului în estul Ucrainei

„Zona demilitarizată” Sirokine:
noul concept rusesc de management al conflictului în estul Ucrainei

Vladimir SOCOR

Rusia îşi propune să transforme rezistentul sat ucrainean Sirokine, punct cheie în apărarea Mariupolului, strategicul oraş port la Marea Azov, într-o „zonă demilitarizată” sub controlul comun al Ucrainei, Rusiei şi al „Republicii Populare Doneţk” („RPD”), sub egida obligatorie a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) (vezi „Eurasia Daily Monitor”, Volumul 12; Numărul 154).

Grupul de Contact pentru Ucraina – cunoscut şi drept Grupul de la Minsk: Rusia, Ucraina, OSCE şi „Republicile Populare” Luhansk şi Doneţk („RPD” şi „RPL”) – a dezbătut recent propunerea de a transforma Sirokine, punct cheie în apărarea oraşului ucrainean Mariupol, în „zonă demilitarizată”.

Imediat ce trupele ucrainene vor părăsi Sirokine, alături de forţele „RPD” vor ocupa poziţii la 2,5 kilometri est şi vest de zona demilitarizată. Zona aceasta va fi predată unui grup mix de observatori care include ofiţeri ruşi, ucraineni şi al „RPD”, sub auspiciile Centrului Întrunit de Control şi Coordonare (CICC, un grup de ofiţeri superiori ruşi şi ucraineni care supraveghează acordul de încetare a focului în teren, fără nici o legătură cu grupul de la Minsk). Reconstruirea satelor distruse de război ar putea astfel începe, iar refugiaţii s-ar putea întoarce. Personalul Ministerului de Interne ucrainean şi cel al „RPD” va asigura zona, fiind înarmaţi doar cu pistoale (mitralierele vor fi interzise). În plus, Misiunea Specială de Monitorizare a OSCE (MSM, o misiune civilă neînarmată) va fi prezentă permanent în zonă. MSM  intenţionează să înfiinţeze două posturi în demilitarizatul Sirokine. Această misiune s-a oferit de asemenea să faciliteze operaţiunile de deminare ale trupelor din Ucraina şi „RPD” în Sirokine, înainte de demilitarizarea acestuia (Ukraiynska Pravda, 28 iulie; Tsenzor.net, UNIAN, 29 iulie; Donetskoye Agentstvo Novostey, 31 iulie, 4 august). 

Dorind ca Sirokine să fie „demilitarizat”, „RPD” şi-a retras recent trupele la est de această localitate şi a declarat unilateral această zonă una demilitarizată (Donetskoye Agentstvo Novostey, 3, 31 iulie). Această măsură pare a fi menită să exercite presiuni asupra Ucrainei pentru a proceda la fel. În cadrul celei mai recente conferinţe telefonice ale grupului Normandia, Preşedintele Franţei Francois Hollande i-a dat termen Preşedintelui ucrainean Petro Poroşenko până în data de 3 august pentru a proceda la fel (Elysee.fr, 24 iulie).

Reprezentantul Ucrainei în grupul de lucru pe probleme de securitate de la Minsk, Yevhen Marchuk (vezi EDM, 13 august) a adus o serie de obiecţii tehnico-militare şi pre-condiţii „zonei demilitarizate” din Sirokine, blocând proiectul pentru moment. Ucraina a reuşit să blocheze propunerea în cadrul reuniunii Grupului de la Minsk din data de 4 august. Procedurile grupului de lucru sunt secrete, dar contra-argumentele par a fi clare.

Retragerea trupelor ucrainene din acest punct de rezistenţă foarte important şi predarea sa unei autorităţi definite destul de vag ar însemna un mare grad de încredere în sistemul stabilit de Minsk. Dar, nu este cazul de aşa ceva şi cu siguranţă nu există garanţii.

Demilitarizarea este un eufemism pentru evacuarea ucrainenilor dintr-o poziţie de apărare foarte importantă. Încetarea focului nu a avut loc în totalitate după Acordurile Minsk 1 şi Minsk 2. Trupele ruse/ale „RPD” au încercat să captureze noi teritorii după semnarea fiecărui acord, încălcându-le astfel pe amândouă. Din moment ce apărarea ucraineană a funcţionat, a apărut ideea zonei demilitarizate. Nici o agenţie nu poate oferi garanţii, despre implementarea acordului de încetare a focului nici nu poate fi vorba. OSCE nici nu are voie să îl monitorizeze. Deoarece Sirokine se afla în mod constant sub atacul lunetiştilor şi al mortierelor ruse/ale „RPD”, în urma cărora a fost rănit recent şi observatorul MSM, Misiunea a anunţat că şi-a suspendat planurile de a stabili o prezenţă permanentă în Sirokine (OSCE.org, 28 iulie).

Observatorii ucraineni îşi amintesc că liderii germani şi francezi garantaseră (în cadrul grupului Normandia) că Debaltseve, centrul logistic esenţial, va fi sigur după Acordul Mink 2. Cu toate acestea, trupele ruseşti au capturat repede Debaltseve în timp ce Berlinul şi Parisul nu au spus nimic. În conformitate, evacuarea Sirokine-ului ar putea deschide calea trupelor ruseşti/ale „RPD” către Mariupol.

Aşa cum observa analistul militar Dmitro Timciuk, Debaltseve ar trebui să fie primul candidat pentru demilitarizare, nu Sirokine. Trupele ruse au capturat Debaltseve încălcând armistiţiul, în timp ce forţele ucrainene păstrează Sirokine respectând armistiţiul (Sprotyv.info, accesat în data de 13 august).

Din punct de vedere legal şi practic, ideea ca ministerul de interne ucrainean şi „ministerul de interne al RPD” să securizeze împreună zona demilitarizată este prin definiţie de neacceptat pentru Ucraina. Ea presupune, în primul rând, cedarea suveranităţii unei părţi de teritoriu ucrainean şi presupune acordul Ucrainei într-un acod multilateral.

În al doilea rând, ea presupune şi recunoaşterea „RPD” prin împărţirea jurisdicţiei acestei „zone”. S-ar putea crea un precedent periculos prin transformarea unei zone ucrainene într-o „zonă demilitarizată” sub umbrela controlului comun al Ucrainei şi al „RPD-RPL”. Reversul nu este posibil atâta timp cât forţele ruse şi pro-ruse deţin iniţiativa acţiunilor ofensive şi au putere de luptă superioară. Aceste forţe au smuls fără milă mici bucăţi din teritoriul ucrainean după fiecare armistiţiu. Actualele linii de demarcaţie merg mult în interiorul teritoriului ucrainean, în comparaţie cu liniile de încetare a focului. Nici o autoritate internaţională nu pare a fi luat poziţie în această privinţă. Crearea unei „zone demilitarizate” pe seama teritoriului ucrainean ar da continuitate acestui proces – care este de preferat din punctul de vedere al Rusiei să fie cu acordul Ucrainei.  

În al treilea rând, propunerea ar crea un nou tip de aranjament de pe o zi pe alta cu mai multe niveluri: bilateral Ucraina-„RPD”, trilateral Ucraina-Rusia-„RPD” prin intermediul CICC (vezi mai sus) şi apoi un nivel internaţional prin intermediul OSCE. Acordul propus este neobişnuit în complexitatea sa, dar în rest respectă metodologia clasică rusă de management al conflictului în „sfera sa de interese privilegiate”. Statul ţintă este izolat şi prins în aranjamentele Rusiei, fără a avea cale de scăpare.

Prin urmare, orice politică întrunită a Ucrainei şi a „RPD” ar putea funcţiona dacă „RPD” cooperează aşa cum i se cere. CICC, actualmente ruso-ucrainean şi acţionat doar prin bunăvoinţa Rusiei, ar deveni trilateral adăugând „RPD” în conformitate cu această propunere. Misiunea Specială de Monitorizare a OSCE este blocată datorită măsurilor Rusiei şi ale „RPD-RPL”. Grupul de la Minsk al OSCE îi oferă Rusiei mai multă reprezentare (Moscova, Doneţk, Luhansk şi dreptul de veto al Rusiei în cadrul OSCE), izolând astfel Ucraina de această structură (exact cum a fost izolată Georgia de Rusia, Osetia de Sud şi Osetia de Nord în cadrul formatului sprijinit de OSCE).

Puterile occidentale nu fac nimic pentru a împiedica izolarea Ucrainei în toate aceste formate. Puterile occidentale par a fi indiferente la modul creativ, dar greşit în care Rusia foloseşte OSCE-ul în conflicte. Acestea, împreună cu OSCE fac jocul Rusiei. În ultimele săptămâni Misiunea Specială de Monitorizare şi-a început şi încheiat rapoartele zilnice cu declinări a responsabilităţii. Se sugerează că forţele ruse/ale „RPD-RPL” restricţionează sau interzic accesul Misiunii şi îi intimidează pe membrii acesteia, împiedicându-i să îşi îndeplinească responsabilităţile de verfificare şi inspectare.  

Publicat iniţial în Eurasia Daily Monitor Volumul: 12 Numărul: 154

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2015-09-05 Imprimare Download sus