Punct de vedere la Pulsul Geostrategic 196 - Vine timpul kurzilor?

Vine timpul kurzilor?
Corneliu PIVARIU

“A venit timpul să ne decidem soarta şi nu trebuie să aşteptăm ca alţii să decidă în locul nostru”
Masoud Barzani - Preşedintele Guvernului Regional din Kurdistan - Irak

Kurzii, unul din popoarele cele mai mari din lume care nu au un stat (al patrulea grup etnic ca mărime din Orientul Mijlociu), au revenit cu şi mai multă pregnanţă în atenţia internaţională după ce s-au angajat în luptă împotriva Statului Islamic şi au repurtat victorii în diferite locaţii, cea mai des menţionată fiind Kobane.

Reamintim că cei circa 30 milioane de kurzi sunt dislocaţi în regiunile muntoase din Turcia (14, 7 milioane - 18% din populaţie), Iran (8,1 milioane - 10% din populaţie), Irak (5,5 milioane - 17,5% din populaţie) şi Siria (1,7 milioane 9,7% din populaţie). Unii dintre kurzi, care au emigrat din regiunile de origine în centre urbane ca Istanbul, Damasc, Teheran s-au integrat şi au fost asimilaţi, însă cei mai mulţi care au rămas în zonele muntoase ancestrale au un puternic simţ al identităţii kurde distincte. O diaspora kurdă, estimată la circa 2 milioane de oameni este concentrată mai ales în Europa.

Kurzii irakieni au fost un aliat important al coaliţiei conduse de SUA împotriva lui Saddam Hussein în 2003, fiind apoi consideraţi un liant care a contribuit la menţinerea unităţii Irakului. Jalal Talabani, preşedinte al Uniunii Patriotice din Kurdistan, a fost preşedinte al Irakului în perioada 7 aprilie 2005- 24 iulie 2014. Forţele militare ale kurzilor irakieni, cunoscute sub denumirea de Peshmerga (“cei care înfruntă moartea” - în traducere din limba kurdă) au jucat şi joacă un rol important în luptele împotriva Statului Islamic (IS) care, exploatând situaţiile create de războiul civil din Siria şi instabilitatea din Irak, a reuşit să controleze o importantă zonă din cele două ţări. Alte forţe ale kurzilor, aparţinând Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK - Turcia) şi Partidul Uniunii Democratice (PYD - Siria) combat şi ele elementele IS. Negocierile conducerii de la Ankara cu PKK (considerată organizaţie teroristă în Turcia şi în alte ţări), care după 30 de ani de conflict păreau să progreseze în mod hotărât către o soluţie paşnică, s-au blocat din nou ca urmare a atentatului PKK din luna iulie 2015 împotriva unor poliţişti turci, urmat de atacuri în forţă, inclusiv bombardamente aeriene asupra unor obiective PKK.

Rolul forţelor kurde în lupta împotriva IS a contribuit la creşterea profilului internaţional al kurzilor. Unele ţări, printre care Germania, au efectuat livrări directe de armament şi au contribuit la antrenarea forţelor kurde (Peshmerga) din Irak, în timp ce coaliţia condusă de SUA, care acţionează împotriva Statului Islamic au sprijinit operaţiile terestre ale forţelor kurde cu lovituri aeriene.

În Irak kurzii dispun de cea mai avansată formă de auto-guvernare, după ce au avut o autonomie de facto începând cu anul 1991 (când SUA a stabilită zona de interdicţie aeriană în nordul Irakului), Guvernul Regional din Kurdistan (KRG) fiind recunoscut oficial ca o regiune semi-autonomă în Constituţia irakiană din 2005. Există populaţie kurdă şi în afara zonei KRG, inclusiv regiunea bogată în petrol Kirkuk, aflată la circa 85 Km de Erbil - capitala KRG şi pe care liderii kurzi, atunci când vorbesc de oraşul Kirkuk (în 2014 acesta a trecut sub controlul forţelor Peshmerga) îl consideră “Ierusalimul lor”. Unii experţi consideră că trecerea oraşului Kirkuk sub contro kurd (având în vedere şi resursa de petrol) poate juca un rol important în potenţiala secesiune a kurzilor irakieni de Irak, actuala frontieră - de facto - putând defini un viitor Kurdistan independent.

În nordul Siriei kurzii locuiesc în trei regiuni fără contiguitate, care de asemenea dispun de importante rezerve de petrol  de-al lungul frontierelor cu Turcia şi Irakul. Folosind condiţiile create de războiul civil din Siria kurzii sirieni şi-au declarat unilateral autonomia, din anul 2012, şi au început să lupte împotriva forţelor Statului Islamic.

Lupta pentru independenţă este o caracteristică intrinsecă a identităţii kurde. Cu toate acestea, o mare diversitate de partide politice şi grupuri, reflectă diviziunile interne cu care se confruntă acest popor. În Turcia Siria, Irak şi Iran există un total de 8 partide importante kurde (3 în Turcia, 3 în Irak şi câte unul în Siria şi Iran), lipsa de unitate politică depăşind frontierele statelor. În prezent, neînţelegerile privind perspectivele de autonomie în Siria sau relaţiile KRG cu guvernul turc au contribuit la creşterea tensiunilor dintre Partidul Democratic din Kurdistan (KDP) şi Partidul Uniunii Democratice (PYD) din Siria. Ameninţările reprezentate de IS au determinat luptătorii Peshmerga să sprijine lupta PYD. Însă numai acest pericol nu va determina o coagulare a tuturor forţelor kurde. Chiar dacă se vor uni, kurzii sunt încă departe de a reuşi să-şi creeze propriul stat. Condiţiile internaţionale şi regionale în acest scop, încă nu sunt create.
 

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2015-08-05 Imprimare Download sus