Punct de vedere la Pulsul Geostrategic 191 - Arabia Saudită în căutarea unei poziţii mai puternice în Orientul Mijlociu

Arabia Saudită în căutarea unei poziţii mai puternice în Orientul Mijlociu
Corneliu PIVARIU

Joi 14 mai 2015, la Camp David, preşedintele american Barack Obama, a avut o reuniune cu ţările membre ale Consiliului de Cooperare din Golf (CCG), reuniune probabil concepută de administraţia americană ca o modalitate de a-şi asigura partenerii din Golf că probabila apropiată finalizare a negocierilor privind programul nuclear iranian între cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU plus Germania (P5+1), pe care ţările CCG nu au nici o posibilitate să o controleze sau împiedice, nu va modifica poziţia SUA faţă de aliaţii săi din Golf. Asigurări care foarte posibil au fost însoţite de promisiuni de un mai susţinut sprijin politic şi de livrări de tehnică militară perfecţionată, din ultimele generaţii.

De la bun început este de arătat că participarea la nivel şef de stat, a fost asigurată numai de către Kuweit şi Oman, celelalte ţări trimiţând doar înalţi demnitari, după modelul adoptat de Arabia Saudită care, motivând conflictul din Yemen, care ar impune prezenţa permanentă în ţară a noului rege Salman, a fost reprezentată de prinţul Mohammed byn Nayef (numit în această funcţie de circa două săptămâni). Desigur, pretextul conflictului din Yemen poate acoperi alte două motive mai importante pentru monarhul saudit: nemulţumirea faţă de progresele negocierilor occidentale cu Iranul şi evoluţiile strategie americane în Orientul Mijlociu în genreal, precum şi o posibilă preocupare majoră pentru a controla îndeaproape situaţia politică internă din Arabia Saudită, după vasta remaniere guvernamentală şi schimbarea succesiunii la tron, care a impus propriul său clan la putere.

Pentru mai multă exactitate să menţionăm că preşedintele Emiratelor Arabe Unite, şeicul Khalifa bin Zayed al-Nuhayyan nu a mai fost văzut public după atacul de cord din ianuarie 2014, iar sultamul Omanului, Qaboos bin Said, suferă de câteva luni de o boală care nu a fost făcută publică. Aceasta nu înseamnă însă că Arabia Saudită nu s-a preocupat pentru întărirea poziţiei sale în rândul statelor arabe sunnite, dezvoltând cooperarea cu Turcia (există numeroase comentarii privind o posibilă apropiată înţelegere între Ryad şi Ankara pentru o intervenţia în Siria care să ducă la înlăturarea lui Bashar al-Assad)  şi Qatar, atât prin sprijinirea unor grupări de rebeli sirieni cât şi prin acţiunea conjugată pentru realizarea unei largi coaliţii care să sprijine intervenţia în Yemen.

Mai subliniem faptul că noul prinţ moştenitor saudit, Mohammed bin Nayef, a avut o contribuţie importantă în slăbirea reţelei Al Qaida în regat, fiind şi singurul membru al familiei regale saudite vizat direct de un atentat al organizaţiei. Nayef a crescut sub directa supraveghere a tatălui său, decedat în 2012, după ce a condus timp de 37 de ani ministerul saudit de interne, succedându-i acestui. Noul prinţ moştenitor are o diplomă în ştiinţe politice obţinută la o universitate americană şi a urmat o pregătire specializată la CIA în lupta contra terorismului. A efectuat şi alte cursuri pentru servicii secrete în Arabia Saudită, la Taef.

O altă numire importantă în cabinetul saudit, este aceea a lui Mohammed bin Salman (unul din fii regelui) ca vice-moştenitor, plasându-l pe locul doi în ordinea succesiunii la tron, cu păstrarea în acelaşi timp a funcţiilor deţinute în stat, cea de ministru al apărării, şef al Cabinetului regal şi consilier special al regelui. El este şi membru a Consiliului afacerilor politice şi de securitate şi preşedinte al Consiliului afacerilor economice şi de dezvoltare. Surse occidentale în consideră “omul forte al Arabiei Saudite. Supervizează tot ce este important în ţară”.

Arabia Saudită este foarte importantă pentru SUA, în Orientul Mijlociu (desigur după Israel) şi nu numai, având în vedere importanţa Arabiei Saudite pentru echilibrarea politicii OPEC, precum şi antrenarea guvernelor regionale şi apropiaţi ale acestora într-o acţiune mai largă pentru contracararea influenţei sovietice/ruse. Să ne reamintin că acum 44 de ani, la Camp David, preşedintele Nixon a realizat, cu sprijinul Arabiei Saudite, asigurarea folosirii ca principală valută internaţională a dolarului american, dinastia Saud convenind cu Washingtonul să vândă petrolul numai în dolari şi să cumpere, cu parte a veniturilor realizate din exportul de petrol, miliarde de dolari în bonuri ale trezoreriei americane. Graţie aceste înţelegeri dolarul american şi-a menţinut poziţia de rezervă valutară mondială, poziţie pe care încearcă să o submineze alţi actori geopolitici de primă mărime.

După cum arată scena geopolitică global şi regională, în următoarele conflicte din regiunea Orientului Mijlociu vor fi angajaţi în primul rând actorii locali şi mai puţin marile puteri ca SUA şi altele. Cum se va posta Arabia Saudită în acest context şi ce rol va juca, rămâne de văzut.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2015-05-20 Imprimare Download sus