Editorial la Pulsul Geostrategic 186 - Mai mare atenţie la Rusia... şi nu numai atenţie!

Mai mare atenţie la Rusia... şi nu numai atenţie!
Corneliu PIVARIU

„Nimeni nu trebuie să-şi facă iluzii că poate obţine superioritatea militară
asupra Rusiei, sau să exercite presiuni asupra Rusiei; vom avea totdeauna
un răspuns adecvat la astfel de idei aventuriste.”
Vladimir Putin, 20.02.2015

Citatul face parte din discursul preşedintelui rus la recepţia de gală care a marcat Ziua Apărătorilor Patriei, sărbătorită în fiecare an la 23 februarie. Afirmaţia din citat apare ca o replică la declaraţiile şi măsurile luate de NATO şi Uniunea Europeană în ultima perioadă, cum ar fi decizia Alianţei Nord-Atlantice, de la începutul acestui an, de a construi două cartiere regionale în România şi Polonia, înfiinţarea unor centre de comandă ale Forţei de Reacţie Rapidă în Bulgaria, România, Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia. Forţa de reacţie Rapidă creată pe fondul acţiunilor Rusiei în Ucraina va avea circa 5.000 de militari şi un timp de intervenţie de cel mult 48 de ore.

Desigur, declaraţiile liderului de la Kremlin nu trebuie luate mot-a-mot însă, în pofida tuturor dificultăţilor cu care se confruntă Moscova (inclusiv scăderea veniturilor ca urmare a evoluţiei preţurilor la petrol), trebuie avut în vedere că în privinţa armatei, conducerea politico-militară rusă a reuşit îmbunătăţiri semnificative, comparativ cu perioadă conflictului cu Georgia din 2008. Avem în vedere nu numai trupele terestre, dar şi celelalte categorii de forţe, inclusiv noul comandament Arctic. Unele declaraţii ruse privind capacităţile sale nucleare reamintesc de perioada de început a Războiului Rece. Cu toate acestea, aprecierile noastre sunt că, în general, NATO este superior din punct de vedere militar Federaţiei Ruse, mai ales calitativ. Însă în ceea ce priveşte dispozitivul militar strategic şi operativ al Rusiei în Europa şi Ucraina credem că aceasta are în acest moment superioritatea comparativ cu NATO. Deşi la reuniunea NATO din toamna anului trecut s-a luat hotărârea de creştere a cheltuielilor militare astfel încât toate statele membre să respecte pragul de 2% (termenul stabilit fiind însă mult prea lung după opinia noastră), nu putem să nu observăm semnalul negativ dat recent de 6 ţări membre NATO (între care Germania şi Marea Britanie), care au hotărât să-şi reducă cheltuielile militare în 2015.

Vladimir Putin insistă pe partea militară a acţiunilor sale, convins că Europa şi SUA nu sunt dispuse să se angajeze într-un conflict militar de amploare (vezi şi interviul cu gen. Dieter Farwick din paginile următoare), însă îşi accentuează şi ale mijloace de presiune pentru realizarea planurilor sale strategice în Europa. Politica energetică este aplicată ca un important element al politicii externe ruse (la o conferinţa internaţională din anul 2007 la care am subliniat, alături de alţi participanţi, această situaţie, reprezentanţii ruşi au ripostat cu vehemenţa unuia care i s-au descoperit în public planurile secrete).

Trebuie să remarcăm ofensiva politică începută de Kremlin încă de mai mulţi ani pentru recâştigarea sferelor de influenţă în fostele ţări socialiste din Europa, în Balcani în general, dar şi în alte ţări din Europa. Capitalul rusesc a pătruns sub cele mai diferite forme şi a obţinut poziţii importante în multe ţări europene.

Putem spune că Moscova controlează economic sau prin alte mijloace ţări ca Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria, Serbia şi mai nou şi-a întărit poziţiile în Ungaria, strâns legată de importul de petrol şi gaze din Rusia, precum şi construcţia unei centrale nucleare la Pecs, în valoare de 10 miliarde dolari – finanţare în condiţii preferenţiale oferită de Moscova (aceasta trebuie însă aprobată şi de autorităţile de la Bruxelles – Ungaria fiind membră UE). Serbia, deşi în ianuarie 2014 a început negocierile de integrare în UE, rămâne un aliat tradiţional al Rusiei, care dispune şi de o bază militară la Nis, concretizându-şi astfel prezenţa la Dunăre, unde deşi după destrămarea Uniunii Sovietice nu a mai fost ţară riverană, a fost păstrată totuşi ca ţară membră a Comisiei Dunării (înfiinţată în anul 1856, cu sediul în România – circa 30% din traseul fluviului este pe teritoriul românesc - pentru aproape o sută de ani, după al Doilea Război Mondial sediul a fost stabilita la Budapesta). În Bulgaria, deşi investiţiile companiilor ruse nu sunt foarte mari, conform cifrelor făcute publice de ministrul de externe Sergei Lavrov, 300.000 de cetăţeni ruşi au cumpărat proprietăţi în valoare de cinci miliarde de dolari. Economia Moldovei este puternic influenţată de Rusia, atât prin remiterile muncitorilor moldoveni din străinătate (50% se află în Rusia), cât şi de influenţa în sistemul bancar – ultimul scandal financiar de la sfârşitul anului 2014 relevând că în perioada 2010-2014 au fost „spălaţi” peste 20 miliarde dolari. La aceasta se adaugă problema Transnistriei, unde Rusia dispune de o puternică bază militară şi unde, conform declaraţiilor recente ale preşedintelui Dumei de Stat pentru Relaţii Externe - Konstantin Kosacev, dacă va fi nevoie Moscova va lansa un desant în regiune. După dispariţia URSS Ciprul a devenit o placă turnantă pentru capitalul rusesc (circa 30 miliarde de dolari din Rusia s-ar afla actualmente în bănci cipriote), iar la 26 februarie 2015 Rusia şi Ciprul au semnat un acord de cooperare militară, permiţând accesul navelor miliare ruse în porturile cipriote (mai cu seamă Limasol), dar probabil şi accesul aviaţiei militare ruse pe aeroportul Andreas Papandreu (din sud vestul insulei). Date insuficient verificate arată că în Cehia, vestita staţiune Karlovy  Vary (la circa 130 km vest de Praga) ar fi deţinută în mare măsură de oligarhi ruşi. La toate acestea se adaugă o prezenţă puternică a serviciilor de informaţii ruseşti pe teritoriul acestor state, beneficiind de „moştenirea” fostului URSS.

Cele de mai sus reprezintă numai o succintă trecere în revistă a posibilităţilor Rusiei, la care Uniunea Europeană şi NATO încă nu au găsit o contracarare pe deplin valabilă. În acest context, aprecierile unei renumite instituţii de studii geopolitice conform cărora Rusia se va diviza în teritorii autonone în următorii zece ani, mi se pare complet eronată şi poate avea un păgubos efect pentru politicile de contracarare a expansionismului rusc

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2015-03-05 Imprimare Download sus