Punct de vedere la Pulsul Geostrategic 181 - “Statul Islamic” - ameninţare pe termen lung

“Statul Islamic” - ameninţare pe termen lung
Corneliu PIVARIU

Autointitulatul “Stat Islamic” (IS) controlează teritorii în Irak, Siria, Sinai şi Estul Libiei. De asemenea are membri în Algeria, Arabia Saudită şi Yemen, fără a controla zone în aceste state. Până în prezent organizaţia nu a fost recunoscută ca stat suveran, iar multe ţări nu folosesc, în desemnarea sa, denumirea “Stat Islamic”, ci altele, cum ar fi cea de  “Statul Islamic din Irak şi Levant” (ISIL) - Consiliul de Securitate ONU, SUA, Canada, Turcia, Australia, Rusia şi Marea Britanie; mai multe state arabe, Franţa şi Israelul folosesc acronimul arab Da’ish. O instituţie de studii islamice din Egipt a publicat, în august 2014, un document în care sfătuieşte musulmanii să nu mai folosească denumirea de “Stat Islamic” ci “separatiştii Al-Qaida din Irak şi Siria” (QSIS), având în vedere “caracterul neislamic” al organizaţiei.

Indiferent de denumirea folosită pentru desemnarea acestei organizaţii, ea a fost declarată teroristă de ONU şi Uniunea Europeană din 2004; Australia - 2005; Canada -2012; Turcia -2013; Indonezia - 2014; Arabia Saudită -2014; Marea Britanie din 20 iunie 2014; Emiratele Arabe Unite (EAU) - 2014 şi Egiptul - din 30 noiembrie 2014.

Coaliţia multinaţională condusă de SUA împotriva IS, care a declanşat apoi Operaţia Inherent Resolve la 12 octombrie 2014, este compusă (la data prezentului articol) din: Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Turcia, Marea Britanie (ţări membre NATO); Bahrein, Iordania, Qatar, Arabia Saudită, EAU, Australia.

IS a intrat puternic în atenţia comunităţii internaţionale după cucerirea oraşului Mosul în iunie 2014 şi apoi prin şirul de victorii în Irak şi Siria, combinate cu o propagandă incisivă pentru prezentarea acestor succese. Atragerea adepţilor jihadişti din ţările occidentale în rândurile IS a constituit o altă evoluţie care a trezit îngrijorarea în rândul guvernelor ţărilor democratice. Conform surselor specializate ale UE, peste 3.000 de cetăţeni europeni se crede că sunt angajaţi să lupte activ în rândurile IS.

Organizaţia poate avea un potenţial de a dezvolta acţiuni de atac la mare distanţă, operând direct sau indirect, deşi apelurile făcute recent la alţi jihadişti de a desfăşura acţiuni pe teritoriul Canadei, ca răspuns la decizia guvernului canadian de a continua participarea la coaliţia internaţională prin lovituri aeriene, denotă tocmai o slăbiciune din acest punct de vedere; însă în nici un caz potenţialul IS nu trebuie subestimat.

Organizaţia are unele similarităţi cu talibanii afgani, în sensul că, fiind un grup jihadist regional care are pretenţia de a promova o nouă formă de guvernare “islamică”, aşa cum în anii 1990 atractivitatea talibanilor a constituit-o stilul absolutist şi succesele militare obţinute. În prezent IS se bucură de aceeaşi atractivitate, iar folosirea social media pentru a depăşi restricţiile de comunicare o ajută în eforturile sale de propagandă. De asemenea, organizaţia depinde într-o oarecare măsură de prezenţa în rândurile sale a luptătorilor străini, pentru o eficienţă sporită, ceea ce duce la creşterea riscului de destabilizare a altor ţări din Orientul Mijlociu. Se pare că preluarea de către jihadişti a oraşului Benghazi din Libia, în august 2014, a fost posibilă cu sprijinul direct al combatanţilor libieni din IS, cărora li s-a permis să se întoarcă   în Libia cu o lună înainte de trecerea sub control a oraşului şi declararea sa ca parte a noului “Emirat Islamic”. Există informaţii că în Algeria rivalităţile între diferite organizaţii aparţinând al-Qaida s-au concretizat în noi linii de separaţie, pro şi contra IS, un grup islamic algerian trecând de partea IS.

Subliniem faptul că IS a început deja să ceară atacarea unor obiective occidentale, ceea ce o apropie de elementul operaţional de bază al Al-Qaida, ceea ce nu înseamnă că va duce imediat la o intensificare a ameninţării IS. Nu trebuie neglijat faptul că jihadiştii din Occident (originari sau convertiţi la Islam) văd în IS organizaţia la care trebuie să adere. Profilul voluntarilor IS poate fi: tineri bărbaţi, la începutul vârstei de 20 de ani, cu puţine calităţi profesionale, fără o poziţie socială stabilă, şi de multe ori autori a unor diferite delicte criminale, cu eşecuri personale şi care se consideră marginalizaţi de către societate. Aceasta nu exclude refugierea acestora în îmbrăţişarea unor precepte ideologice jihadiste, care le oferă alternativa unor motivaţii personale mai puternice. Una din dilemele strategice cu care se confruntă instituţiile de securitate ce cooperează în împiedicarea islamiştilor radicali să plece din ţările respective, este aceea că, plecând în Siria sau Irak, aceştia îşi pot însuşi tehnici de luptă pe care le pot aplica întorşi în ţările de origine, cu efecte devastatoare. Pentru viitorul previzibil IS va continua să fie o ameninţare la scară largă, inclusiv la nivel ideologic, chiar dacă în zonele controlate va suferi pierderi importante.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2014-12-20 Imprimare Download sus