Editorial la Pulsul Geostrategic 175 - Pe drumul către al Treilea Război Mondial?

Pe drumul către al Treilea Război Mondial?
Corneliu PIVARIU

Moto: “Dacă-i dai nas lui Ivan se suie pe divan” -  vechi proverb românesc

Totdeauna, înţelepciunea populară, izvorâtă din experienţa de viaţă cumulată şi împărtăşită mai ales pe cale orală, timp de secole, ascunde adevăruri simple. Proverbul de mai sus prezintă însă numai o parte a ecuaţiei geopolitice actuale pe care o trăim.

De la sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial, începerea Războiului Rece şi până în prezent, omenirea a înregistrat numeroase conflicte militare. După ultime statistici, în 2014, există încă 54 de conflicte militare între ţări  (26 în Africa, 16 în Asia, 9 în Europa, 8 în Orientul Mijlociu şi 5 în America) şi 566 conflicte între grupări separatiste, anarhiste, carteluri de droguri (158 în Africa, 132 în Asia, 71 în Europa, 180 în Orientul Mijlociu şi 25 în America). Numărul victimelor din aceste războaie nu mai este cazul să fie menţionat, aceste cifre parcă nici nu mai au vre-o importanţă, dacă ne uităm la războiul civil din Siria care a înregistrat deja circa 200.000 morţi, dar Bashar al-Assad a „câştigat” al treilea mandat de preşedinte. Dar în afară de Iran, Bashar este sprijinit şi de Moscova. Asta ca să fie reamintit şi celor care au scăpat din vedere acest „amănunt”.

Europa, care a fost punctul de pornire a primelor două conflagraţii mondiale ale secolului trecut, demonstrează pe zi ce trece (cu „ajutorul” principal al Federaţiei Ruse, dar şi al altor actori geopolitici importanţi) că nu este departe de a redeveni focarul de declanşare a unui nou război mondial.

În anul 2007, participând la o conferinţă internaţională pe problematica Mării Negre, am menţionat unui participant din Federaţia Rusă, că este evidentă folosirea resurselor sale de gaz şi petrol ca armă în politica externă, fapt ce l-a deranjat peste măsură pe respectivul – cu o funcţie importantă în guvernul rus de atunci, negând vehement. Iată însă că nici Uniunea Europeană, pe deplin conştientă de acest fapt de mulţi ani nu a luat măsuri hotărâte pentru a elimina, sau cel puţin a reduce, dependenţa sa de importul de gaze din Rusia, cea mai mare parte a acestora tranzitând prin Ucraina. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este eşecul proiectului Nabucco, care deşi nu elimina dependenţa Europei de gazul livrat de Rusia, ar fi constituit un semnal pentru Moscova că lucrurile în ceea ce priveşte independenţa energetică a Uniunii încep să evolueze şi Rusia nu va mai putea folosi această pârghie mult timp.

În august 2008 Rusia declanşează războiul din Georgia, apoi recunoaşte Abhazia şi Osetia ca state (aşa ca să vadă comunitatea internaţională că ea face ce vrea în fostul URSS). Şi de această dată replica şi acţiunile comunităţii internaţionale au fost destul de puţin convingătoare. Din conflictul georgian decidenţii politici şi militari ruşi au tras concluziile cuvenite pentru a-şi asigura succesul în acţiunile viitoare, în ceea ce politica externă rusă denumeşte „vecinătatea imediată” şi care desigur, în viziune moscovită, se întinde până acolo unde vrea Kremlinul. SUA şi Uniunea Europeană, alte state democratice se pare că însă nu au tras toate concluziile care se impuneau. Aşa s-a ajuns la situaţia actuală din Ucraina, începută cu anexarea de către Rusia a peninsulei Crimeea, ca o sfidate a tuturor normelor de drept internaţional şi a tuturor documentelor internaţionale semnate după al Doilea Război Mondial, care menţionează inviolabilitatea frontierelor şi justifică – printre altele – acţiunea sa de, dezmembrarea Iugoslaviei şi apariţia Kosovo. Deci, dacă un elev sparge cu mingea un geam la şcoală - e vinovat, al doilea care face la fel nu mai este.

Beneficiind de avantajul unei conduceri autoritare, Moscova are în continuare iniţiativa în evoluţiile din Ucraina. Nu credem că vizita preşedintelui Poroşenko în SUA şi discursul său emoţionant din Congres - la 18 septembrie - va produce o modificare a acestei situaţii. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, în afara sancţiunilor adoptate într-un mod gradual, birocraţia de la Bruxelles se mişcă mai greoi când este vorba de a acorda ajutoare mai importante Kievului.

La întrebarea din titlu răspunsul este pozitiv: ne îndreptăm către Al Treilea Război Mondial, dar acesta nu cred că va începe în anul 2014 şi din fericire, încă, repet – încă, mai există posibilitatea de a face cale întoarsă. Nu sunt însă sigur că acest lucru se va şi întâmpla. Ezitările şi lipsa unor măsuri ferme adecvate de o parte, precum şi conducerea autoritară de cealaltă, par să conducă în direcţia nedorită a unui război, cu consecinţe greu de anticipat.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2014-09-20 Imprimare Download sus