Punct de vedere la Pulsul Geostrategic 174 - Lupta pentru putere din Turcia, într-o nouă etapă

Lupta pentru putere din Turcia, într-o nouă etapă
Corneliu PIVARIU

Victoria în alegerile prezidenţiale, din primul tur, a lui Recep Tayyip Erdogan, putea fi considerată, la o primă vedere—superficială, ca o nouă consolidate a Partidului Dreptăţii şi Justiţiei (AKP după acronimul în limba turcă) pe scena politică internă. O analiză mai profundă a realităţilor din cel mai important partid al Turciei de azi, arată că situaţia nu este chiar aşa. Un episod care demonstrează acest fapt este anunţarea, de către preşedintele încă în exerciţiu, Abdullah Gül, a noului prim-ministru, în persoana lui Ahmet Davutoglu, înainte ca preşedintele ales, Erdogan, să o facă. Gül a declarat cu mai mult timp înainte că nu doreşte să-şi încheie cariera politică şi ar fi aspirat la poziţia de preşedinte al partidului şi prim-ministru. Cum dorinţa lui Erdogan, de numire a lui Davutoglu ca premier, era cunoscută/bănuită de mai mult timp, mişcarea lui Gül demonstrează nemulţumirea acestuia şi faptul că doreşte să se creadă că această nominalizare a fost făcută cu acordul acestuia şi că are încă un loc important în partid. La 21 august preşedintele ales, Erdogan, a confirmat public nominalizarea lui Ahmet Davutoglu ca viitor preşedinte al partidului AKP, ceea ce înseamnă că acesta va fi desemnat prim minsitru, şi însărcinat cu formarea noului guvern.prim ministru. Davutoglu nu este foarte bine apreciat şi dorit ca prim-ministru de unele grupări din partid; se ştie însă că Ergogan a condus cu mână forte partidul, şi nu a  admis abateri de la linia politică hotărâtă de el, iar cei 11 ani ca prim-ministru au demonstrat din plin acest lucru.

În nominalizarea lui Davutoglu ca prim-ministru trebuie avut în vedere şi dorinţa lui Erdogan de a face modificări constituţionale care să sporească prerogativele preşedintelui, mai ales în domeniul executiv, astfel încât el să fie persona cu cea mai mare putere în stat. Un alt premier, în afară de Davutoglu - cunoscut pentru fidelitatea deosebită faţă de Erdogan, probabil nu ar fi acceptat de bună voie să-şi reducă din putere în favoarea preşedintelui. Ca de fiecare dată când o nouă persoană este numită la conducerea unui guvern, au apărut şi numeroase critici la adresa viitorului premier (cel mai probabil noul guvern va fi format la începutul lunii septembrie), cele mai numeroase la adresa realizărilor în domeniul politicii externe, unde lui Ahmet Davutoglu i se reproşează numeroase neîmpliniri, pe toate liniile principale de politică externă, doctrina sa “zero probleme cu vecinii” fiind acum denumită ce unii critici “zero vecini”. Ultima problemă de politică externă care are un mare impact emoţional în rândul publicului, este situaţia celor 49 de cetăţeni turci, funcţionari la consulatul general din Mosul, răpiţi la 11 iunie de către gruparea Statul Islamic (IS).

După toate probabilităţile şi conform multor analize politice turce, noul guvern turc nu va înregistra modificări notabile, care să denote o schimbare radicală a liniei politice de la Ankara. În domeniul economic for fi menţinuţi pe funcţii Ali Babacan - viceprim-ministru cu probleme economice Mehmet Simsek ca ministru de finanţe, ceea ce va linişti investitorii străini şi va crea climatul de continuitate şi stabilitate necesar pentru continuarea dezvoltării economice.

Pentru funcţia de ministru de externe cel mai probabilă este nominalizarea lui Hakan Fidan - actualul şef al MIT (Serviciul de informaţii Turc), alţi posibili candidaţi fiind Mevlet Cavusoglu (actual ministru pentru integrarea europeană), Ibrahim Kalin - consilier al primului ministru; unele surse menţionează şi posibila nominalizare a lui Feridun Simirlioglu - actual subsecretar de stat la externe. În situaţia când Hakan Fidan va fi numit ca ministru de externe, se apreciază că locul său la MIT va fi luat de Ibrahim Kalin, dacă acest nu va fi numit într-o funcţie importantă la Preşedinţia turcă. Credem că numirea lui Hakan Fidan este  mai puţin probabilă, acesta urmând să fie menţinut la conducerea MIT, atât ca urmare a încrederii de care se bucură din partea lui Erdogan, cât ca urmare a numeroaselor probleme de politică externă şi specifice de informaţii, cu care Turcia se confruntă în Orientul Mijlociu şi pe care acesta le cunoaşte foarte bine.

Menţionăm că în iunie (13 iunie probabil) 2015 în Turcia  vor avea loc noi alegeri parlamentare, pentru desemnarea celor 550 de membri ai Marii Adunări Naţionale, alegeri în care AKP va fi condus de Ahmet Davutoglu. După unele surse Abdulah Gül speră ca această ocazie să-i fie favorabilă pentru a reveni în forţă în partid şi a i se solicita sprijinul pentru câştigarea acestor alegeri. Credem însă că Recep Tayyip Erdogan va fi în continuare în prim planul scenei politice turce şi va contribui, din nou, la o nouă victorie în alegeri a AKP. În aceste condiţii, dacă noul guvern turc pare a fi în general acelaşi - ca nume de personalităţi, rămâne de văzut care vor fi soluţiile acestuia pentru strategiile importante şi ambiţioase ale politicii turce.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2014-09-05 Imprimare Download sus