Punct de vedere la Pulsul Geostrategic 161 - Irakul - foarte aproape de război civil

Irakul - foarte aproape de război civil
Corneliu PIVARIU

La aproape 11 ani de la invazia americană în Irak, ţara se confruntă cu numeroase crize, accentuate odată cu trecerea timpului şi fără luarea unor măsuri adecvate de soluţionare a problemelor, începând de la greşelile făcute de SUA, în timpul şi după invazie, până al conflictele sectare între şiiţi si sunniţi, şi mişcările extremiste aparţinând fiecăreia, precum şi diviziunile etnice între arabi şi kurzi. La aceasta se adaugă influenţa Iranului şi atitudinile izolaţioniste la care ţara este supusă de mai multe state arabe.

Desigur, un rol important în această situaţie îl joacă şi conducerea politică irakiană, reprezentată cu brio de primul ministru Nuri al-Maliki (în funcţie din mai 2006), care s-a preocupat mai mult de menţinerea propriei puteri, în loc de a căuta să găsească o soluţie care să permită evoluţia spre stabilitate şi reconciliere naţională. Alţi lideri şiiţi au acţionat în acelaşi sens, beneficiind şi de încurajările Iranului; la acţiunile lor s-au adăugat cele ale liderilor suniţi şi kurzi. A devenit tot mai evidentă creşterea tensiunii între guvernul central de la Bagdad, dominat de arabi, şi principalii lideri kurzi din Guvernul Regional al Kurdistanului (KRG).
Evenimentele de la sfârşitul anului 2013 şi ianuarie 2014, culminând cu pierderea (4 ianuarie), de către autoritatea centrală, a controlului oraşului Fallujah (circa 70 km vest de Bagdad, oraş aproape complet distrus după invazia din 2003) şi care ar fi controlat nu numai de către gruparea autointitulată Statul Islamic al Irakului şi Levantului (ISIL - sau pe scurt în arabă Dawla Islamyia) dar şi de alte miliţii sunite antiguvernamentale tribale.
Acţiunile brutale şi încălcările reperate ale drepturilor omului, comise de către forţele de securitate irakiene au dus la marginalizarea unei mari părţi a populaţiei, nemulţumirile acesteia fiind capitalizate de Al Qaida şi ale grupări extremiste.

Din păcate, greşelile guvernamentale şi acţiunile antistatale desfăşurate de Al Qaida şi alte forţe extremiste nu sunt singurele pericole la adresa statului irakian. Situaţia economică precară pe care o traversează ţara, este un factor deosebit de important. Guvernul nu a reuşit să transforme bogăţia reprezentată de petrol în creştere economică, cu o creştere corespunzătoare a veniturilor populaţiei şi reducerea şomajului, la care se adaugă presiunea demografică reprezentată de creşterea populaţiei. Deşi în Indexul Statelor Eşuate pentru anul 2013 Irakul se află pe locul 11, faţă de locul 7 în 2010, acest progres nu este ca urmare a faptului că s-au înregistrat îmbunătăţiri ale situaţiei, ci datorită unor evoluţii şi mai dramatice în alte ţări care au fost analizate. La aceasta se adaugă eşecul sistemului de guvernare şi politic actual; dominanţa şiită poate asigura reprimarea opoziţiei pentru un timp, însă numai un adevărat guvern de uniune naţională, care să asigure fiecărei fracţiuni accesul echitabil la putere şi bogăţia naţională, poate conduce la evitarea adâncirii ţării într-un război civil care nu este departe de a se instala, iar exemplul Siriei ar trebui să dea mai mult de gândit actualei conduceri de la Bagdad.

Mai menţionăm că Irakul, prea dependent economic de industria sa petrolieră, are o agricultură în criză, o infrastructură inadecvată, sisteme de educaţie şi sănătate cu profunde probleme, o corupţie crescândă, în condiţiile unor instituţii de stat artificial suprapopulate cu personal, cu o birocraţie specific arabă şi obediente politic.

Nu credem că se pune problema ca SUA să retrimită trupe în Irak, probabil aceasta ar fi cea mai neinspirată măsură, care ar provoca opoziţia actuală, iar sprijinirea necondiţionată a lui Maliki, la care s-ar adăuga marginalizarea opoziţie şi folosirea discreţionară a forţelor de securitate pentru reprimarea opoziţie, sunt numai elemente care ar grăbi instalarea războiului civil. Desigur, aşa cum a rezultat şi în urma vizitei premierului irakian la Washington în noiembrie 2013, SUA îşi va menţine sprijinul acordat forţelor de securitate irakiene, unul din puţinele domenii în care Casa Albă mai dispune de pârghii semnificative, în contracararea influenţei iraniene la Bagdad.

Ca urmare, Irakul nu poate traversa cu succes această perioadă, care trebuie să înceapă cu măsuri pentru înlăturarea iminenţei intrării în război civil, decât prin voinţa liderilor politici de a evita aceasta, renunţând la opţiunile lor limitate dictate de etnie, sectă sau de grupul căruia aparţin. Factorii externi, aşa după cum sunt ei astăzi, apar puţin favorabili unei astfel de evoluţii aşa încânt, ţinând seama de evoluţia din ultimul deceniu şi situaţia actuală, cele două posibilităţi de evoluţie pe termen scurt şi mediu a Irakului sunt: către război civil sau către o represiune extinsă.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2014-02-05 Imprimare Download sus