Punct de vedere la Pulsul Geostrategic 156 - Geneva II la finalul mandatului lui Bashar Assad sau la... calendele greceşti?

Geneva II la finalul mandatului lui Bashar Assad sau la... calendele greceşti?
Corneliu PIVARIU

Recentele reuniuni ale opoziţiei siriene de la Istanbul (3 şi 9-11 noiembrie), discuţiile emisarului ONU, Lakhdar Brahimi de la Geneva,  acţiunile diplomatice ale secretarului de stat american John Kerry şi ministrului rus de externe Sergei Lavrov, alte întâlniri la diferite nivele ale unor lideri din ţările implicate - direct sau indirect - în soluţionarea crizei siriene, se situează în contextul evoluţiei întârziate pentru găsirea unei soluţii a războiului civil din Siria.

Avem în vedere existenţa a câtorva grupuri principale de actori care nu reuşesc să se concerteze pentru a găsi o soluţie convenabilă tuturor, astfel: SUA, Uniunea Europeană, şi alte ţări apropiate acestora, inclusiv Israelul - un prim grup care doreşte o evoluţie spre democraţie a Siriei; Rusia, China şi Iranul (şi alţi aliaţi ai acestuia - inclusiv nestatali - cum este Hezbollahul libanez), care din interese strategice proprii doresc menţinerea actualului regim sirian; Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, alte ţări din Golf, la care putem adăuga cu unele diferenţieri de poziţie şi Turcia - care doresc o schimbare de regim în Siria, însă nu sunt în totalitate de acord cu acţiunile SUA şi aliaţilor săi; forţele interne din Siria - loialiştii lui Bashar al-Assad care sunt încrezători că vor reuşi să supravieţuiască şi opoziţia puternic divizată în multiple grupuscule constituite mai ales pe criterii religioase şi etnice, infiltrată  cu oameni ai regimului.

Pentru a se obţine minime progrese se consideră că noi negocieri la Geneva, deja amânate de mai multe ori în ultimele luni, sunt absolut necesare, însă chiar pentru a se ajunge la masa de discuţii, poziţiile sunt mult diferite, ceea ce l-a făcut sceptic pe emisarul ONU Lakhdar Brahimi privind ţinerea lor la sfârşitul acestei luni, acesta declarând, după prima rundă de discuţii animate, “facem eforturi să vedem dacă vom putea avea conferinţa înainte de sfârşitul anului”. Evoluţiile incerte şi sinuoase ale negocierilor sunt evidenţiate şi de afirmaţiile secretarului general al Ligii Arabe, Nabil al-Arabi, care la 20 octombrie declara că negocierile Geneva II vor începe la 23 noiembrie.

După succesul în evitarea unei acţiuni militare împotriva sa, ca urmare a folosirii armelor chimice, Bashar al-Assad nu recunoaşte nimic din greşelile importante făcute şi nu îşi asumă răspunderea faţă de situaţia în care a adus poporul sirian, cu peste 9 milioane de oameni (40% din populaţie) care au nevoie de ajutor umanitar, din care mai mult de 4 milioane refugiaţi interni şi peste 100.000 de morţi, conform datelor ONU de la începutul lunii septembrie (ultimele statistici, după diferite surse, menţionează între 89.000-120.000 de morţi). Există date, încă insuficient confirmate, conform cărora regimul Assad foloseşte bombe cu fragmentaţie în numeroase zone împotriva rebelilor; acest tip de bombe sunt interzise conform Convenţie internaţionale din 2010 (ratificată de 77 state şi semnată dar încă neratificată de încă 34 ţări), la care însă Siria nu a aderat. Mai mult, regimul Assad nu concepe să accepte condiţionarea participării la negocierile de la Geneva de acceptarea prealabilă a cedării puterii, maşina propagandistică a acestuia rostogolind periodic posibilitatea ca acesta să candideze la un nou mandat prezidenţial în 2014. Ultima poziţie oficială a guvernului preşedintelui Bashar al-Assad este aceea că “în principiu” va participa la conferinţă, dar nu va negocia cu “teroriştii” - termen cu care desemnează pe aproape toţi componenţii opoziţiei. De asemenea s-a insistat asupra faptului că orice soluţie politică nu va include plecarea de la putere a lui Bashar.

Opoziţia siriană a reuşit, după discuţii prelungite la Istanbul, să fie de acord cu participarea la negocierile Geneva II, în declaraţia Adunării Generale a Coaliţiei Naţionale a Revoluţiei Siriene şi Forţelor de Opoziţie, arătându-se că s-a aprobat participarea la conferinţa de la Geneva “pentru transferul de putere către un guvern de tranziţie (TGB)” care va trebuie să aibă “puteri executive depline, inclusiv prezidenţiale şi control asupra aparatului militar şi de securitate”. Se subliniază că “regimul Assad şi cei asociaţi cu acesta nu vor avea nici un rol în perioada de tranziţie şi viitorul Siriei”. A fost constituit un comitet care să poarte discuţii cu opoziţia externă şi cea internă, o altă problemă dificilă fiind aceea a compoziţiei şi numărului delegaţilor participanţi din partea opoziţiei (se avansează cifra de peste 100).

Întârzierea ţinerii conferinţei Geneva II este determinată şi de reaşezarea raportului de forţe între ţările din regiune, de interesele SUA şi ale Rusiei, ca să enumerăm numai doi actori geostrategici principali. În aceste condiţii este greu să credem că o soluţie politică a conflictului sirian, de la declanşarea căruia în curând se vor împlini trei ani, va fi dificil de convenit la Geneva II care,  chiar dacă va avea loc până la sfârşitul anului (ceea ce este foarte puţin probabil), nu va reuşi să ducă la oprirea războiului civil din Siria.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2013-11-20 Imprimare Download sus