Editorial la Pulsul Geostrategic 155 - Turcia - mereu importantă

Turcia - mereu importantă
Corneliu PIVARIU

“Schimbări caleidoscopice” - caracterizează inspirat situaţia din Orientul Mijlociu David Ignatius în The Washington Post, imediat după conferinţa de la Geneva privind programul nuclear iranian, aşa fiind sintetizate căutările Israelului, Iranului, Egiptului, Arabiei Saudite şi Turciei pentru noi poziţii şi alianţe într-un Orient Mijlociu în continuă evoluţie.

În acest context credem că Turcia reuşeşte să-şi menţină una din cele mai importante poziţii, nu numai pe plan regional, dar continuă şi acţiunile pentru a-şi pune în valoare cât mai bine potenţialul şi poziţia geopolitică. Aici se înscrie şi o iniţiativă a Ankarei, începută la 25 septembrie a.c., în contextul desfăşurării sesiunii de toamnă a Adunării Generale a ONU la New York, odată cu prima reuniune a miniştrilor de externe MIKTA (după iniţialele ţărilor implicate). Conform ministerului turc de externe, iniţiativa MIKTA s-a constituit “cu scopul de a oferi o platformă informală de consultare şi colaborare între Mexic, Indonezia, Republica Korea, Turcia şi Australia”. Mai mult, Turcia va “continua să participe la această iniţiativă semnificativă, înţelegând că MIKTA poate contribui la netezirea unor diferenţe importante existente pe arena internaţională şi poate facilita soluţionarea unor probleme contemporane importante, aducându-şi astfel contribuţia la pacea globală, stabilitate şi prosperitate”. O caracteristică a MIKTA este aceea că membrii săi sunt cu toţii aliaţi formali sau informali ai SUA. De asemenea, având în vedere componenţa sa, pare orientată către zona Asia. Toţi membrii săi sunt orientaţi către ceea ce sunt numite valorile  “occidentale” ale “economiilor deschise şi sistemelor democratice pluraliste”. Dacă MIKTA va evolua dincolo de oportunităţile reprezentate de extinderea schimburilor economice şi va deveni o forţă ce va milita pentru democraţie, dreptate şi respectarea drepturilor omului, vom vedea după cum membrii săi vor adera şi acţiona la aceste valori. Una din condiţiile pentru a  fi credibil în termen de “soft power”, este aceea de a fi un exemplu practic pentru ceea ce promovezi.

Pe plan regional Turcia continuă dezvoltarea colaborării sale politice economice şi militare cu Azerbaidjanul, începută imediat după căderea Uniunii Sovietice. În decembrie 2010 Ankara şi Baku semnează un parteneriat strategic, care prioritizează colaborarea în domeniul militar şi de securitate, garantând asistenţa mutuală în situaţia când una din ţări ar fi subiect “al unui atac militar sau a unei agresiuni”. După semnarea acestui parteneriat au avut loc evoluţii importante în două domenii: producţia de tehnică militară şi exportul acesteia (mai ales în domeniul artileriei), precum şi manevrele militare comune (în 2011 şi 2012 ambele ţări au desfăşurat exerciţii tactice  ale forţelor speciale, iar în iulie 2013 forţe în valoare totală de două divizii mecanizate au desfăşurat manevre în Azerbadjan şi enclava Nakchijevan, fiind cele mai mari din ultimele două decenii). Trebuie totuşi să subliniem faptul că Azerbaidjanul continuă să menţină legături militare importante cu Rusia, chiar dacă în ultima perioadă relaţiile politice dintre Moscova şi Baku înregistrează noi asperităţi, iar în diversificarea graduală a dotării sale cu tehnică militară, Turcia joacă un rol important. Mai menţionăm că în dezvoltarea acestei colaborări un rol important l-a jucat şeful  serviciului naţional de informaţii MIT (Milli Istihbarat Teskilati) - Hakan Fidan, aceasta fiind prima sa acţiune externă importantă după ce a fost numit la conducerea MIT.

În privinţa războiului civil din Siria, apreciem că Turcia a adoptat o poziţie echilibrată, chiar dacă există unele suspiciuni că ar fi facilitat acţiuni ale unor formaţiuni musulmane extremiste ale opoziţiei siriene aflate pe teritoriul său, în care ar fi fost implicat MIT, iar tot Hakan Fidan ar fi la originea compromiterii a unui număr de agenţi israelieni care acţionau în Iran, folosind ca bază Turcia. De altfel şeful MIT a fost subiectul unei scurte şi intense campanii de compromitere în diferite mijloace media occidentale, el fiind unul din cel mai apropiaţi colaboratori ai premierului Erdogan, iar în unele medii este văzut viitor prim-ministru, în situaţia când Erdogan va câştiga preşedinţia Turciei în 2014.

Credem că SUA va continua să dezvolte relaţiile cu Ankara, administraţia Obama considerând că premierul Erdogan este un aliat musulman cheie  şi de perspectivă în zonă, în pofida unor obiecţiuni israeliene.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2013-11-05 Imprimare Download sus