Analizele [...]" />

Editorial la Pulsul Geostrategic 152 - Posibile consecinţe ale unor lovituri aeriene asupra Siriei

Posibile consecinţe ale unor lovituri aeriene asupra Siriei
Corneliu PIVARIU

Analizele apărute până acum evidenţiază o largă gamă de posibilităţi de evoluţie a războiului civil din Siria, în condiţiile când SUA, împreună cu o coaliţie, încă în curs de constituire, ar trece la executarea unor lovituri cu rachete şi aviaţia pentru a elimina arsenalul chimic sirian. Acestea ajung până la a evoca posibilitatea extinderii conflictului nu numai la zona întregului Orient Mijlociu, ci chiar la scară planetară, ceea ce credem că, cel puţin în prezent, este foarte puţin probabil, sau aproape imposibil.

Cu siguranţă, consecinţele unor lovituri aeriene asupra unor obiective militare punctuale din Siria (sunt evocate şi posibile lovituri asupra unor elemente importante ale Gărzii Republicane), vor îmbrăca o gamă largă de aspecte şi vor avea reverberaţii pe plan internaţional. În acelaşi timp, renunţarea la această acţiune, sau un atac “simbolic” de mică amploare din partea SUA, va avea efecte strategice comparative cu acţiunea în forţă, însă în sens contrar, atunci când este vorba de aliaţii strategici ai SUA în regiune - Turcia, Israelul şi alte ţări arabe. De asemenea va afecta evoluţia conflictului suniţi-şiiţi, mai ales relaţia dintre majoritatea sunită moderată şi islamiştii extremişti, dar şi credibilitatea SUA pe plan internaţional.

Pe scurt, situaţia trebuie să fie în continuare analizată în toată profunzimea sa şi probabil din această cauză s-a mai întârziat, pretextul unei posibile renunţări de către Siria la arsenalul său chimic (după unele surse pe locul trei în lume, cu peste 1.000 tone în circa 50 de locaţii) fiind, după părerea noastră, mai mult o acţiune de a câştiga timp din partea regimului Assad, cu sprijinul principalilor săi aliaţi, Rusia, China şi Iran.

Aşa cum au fost prezentate până acum, acţiunile militare asupra Siriei nu vor duce la eliminarea regimului Assad şi nici la o schimbare semnificativă a raportului de forţe între rebeli şi forţele loiale regimului, însă ar putea transmite un mesaj puternic regimului iranian. Nu trebuie însă neglijat şi efectul contrar asupra Iranului care, este cunoscut că refuză orice negociere în condiţii de presiune. Probabil SUA ar trebui să angajeze un dialog mai intens cu Teheranul pentru a limita extremismul şiit şi penetrarea Al-Qaida în Siria. Este însă puţin probabil ca Iranul să renunţe uşor la avantajul strategic pe care îl oferă alianţa cu Siria.

În Irak, guvernul Maliki a facilitat ajutorul militar iranian pentru regimul Assad, permiţând avioanelor de transport iraniene să survoleze spaţiul său aerian, în pofida obiecţiunilor SUA. Washingtonul nu are pârghii puternice asupra Bagdadului pentru a obţine o schimbare radicală de atitudine, probabil va lua decizia de a opri derularea unor contracte de armament, inclusiv a livrărilor de avioane F-16, până când Maliki nu va închide spaţiul aerian pentru transferul de ajutoare militare iraniene către Damasc.

Libanul este puternic afectat de războiul civil din Siria, cu circa 700.000 de refugiaţi pe teritoriul său, ceea ce periclitează grav echilibrul etnic al ţării. Evoluţiile din Siria vor avea cele mai puternice consecinţe în Liban, având în vedere şi poziţia Hezbollahului libanez de aliat fidel al Iranului şi sprijinul, inclusiv militar, acordat de Hassan Nasralah regimului Assad.

Amânarea soluţionării crizei siriene, transformată în război civil, aşa cum era de aşteptat, nu a făcut decât să complice şi mai mult situaţia şi să facă mai dificilă găsirea unei soluţii. Bilanţul de până acum, peste 110.000 de morţi, un număr mai mult decât dublu de răniţi, aproape 2 milioane de refugiaţi externi şi peste 4 milioane de persoane deplasate pe plan intern (în total aproape o treime din populaţia ţării), la care se adaugă distrugeri materiale dificil de estimat, ne face să apreciem că acest conflict este încă departe de soluţionare. Acesta probabil va evolua, cu specificitatea sa, în forme similare ale războiului civil din Liban (1975 - 1990), inclusiv conturarea unor zone controlate de diferite grupuri etnice care dispun de propriile grupări paramilitare, germenii acestora sunt deja vizibile în nordul ţării. Cutia Pandorei a fost de mult deschisă, chiar dacă mâine în Siria ar fi instaurată cea mai democratică şi performantă guvernare, cu un sistem de securitate funcţional, vor trece ani până la curăţarea ţării de elemente extremiste.

înapoi Publicat în 2013-09-20 Imprimare sus