Editorial la Pulsul Geostrategic 151 - Triunghiuri geopolitice

Triunghiuri geopolitice
Corneliu PIVARIU

În cea mai mare parte a secolului XX alianţele erau menţionate ca fiind rectilinii “Axe”, cele mai cunoscute fiind “Roma-Berlin” sau “Berlin-Roma-Tokio”. Evoluţia geopolitică şi mai ales dispariţia lumii bipolare a celor două super-puteri, SUA şi URSS, a făcut să apară diferiţi poli de putere, care nu mai puteau fi prezentaţi sun forma unor axe, ci sub alte forme geometrice: triunghi (vezi Trilaterala - America de Nord, Europa de Vest, Japonia), patrulater, pentagon, octogon, etc.

Această căutare de a transpune realităţi geopolitice în forme geometrice a început să fie folosită şi în analizele de politică internaţională, ele nereprezentând întotdeauna o alianţă, ci o situaţie conjuncturală, de o durată mai mică sau mai mare în timp, care are o anumită relevanţă în politica internaţională. Astfel găsim analize geopolitice despre triunghiuri ca: Rusia - Kazakstan - Uzbekistan; Rusia - Mongolia - China; Rusia - Turcia - Iran; Grecia - Israel - Cipru; Iran - Bahrein - Arabia Saudită; Washington - Beijing - Moscova (SUA - China - Rusia), ca să enumărăm numai unele dintre ele.

Triunghiul SUA-China-Rusia pare a avea cea mai mare relevanţă în geopolitica mondială actuală, el înglobând cea mai mare parte a ceea ce Sir Halford Mackinder numea încă din 1904 “Heartland” sau zona pivot a lumii. În harta acestuia Americile erau plasate la extremităţile estice şi vestice, Mackinder arătând în prezentările sale dezvoltarea SUA, pe care insă o considera la acea vreme doar o putere orientală, însă releva importanţa altor factori politici, economici, geografici, demografici, şi alţii, pentru a obţine o evaluare cât mai corectă a echilibrelor de putere în lume. Triunghiului Washington - Beijing - Moscova îi lipseşte, pentru a include întreaga zonă pivot a lumii, Europa Centrală şi de Vest, sau Uniunea Europeană şi celelalte ţări europene, în afară de Rusia. Dar, această zonă, o vom trata în unul din numerele viitoare.

Rusia şi China au puncte de vedere şi abordări comune în unele probleme internaţionale importante cum ar fi Siria, Iran, Coreea de Nord. Inamiciţiile din anii 1960 dintre Rusia şi China au fost uitate şi relaţiile dintre cele două ţări pot fi considerate ca fiind o “căsătorie din interes”, în care relaţiile dintre cele două părţi au evoluat rapid, cel puţin din punct de vedere economic. În 1979 Produsul Intern Brut (PIB) al Chinei reprezenta 40% din cel al Rusiei (în cadrul URSS), iar în prezent acesta este de aproape 5 ori mai mare decât al Federaţiei Ruse. În anii confruntării sovieto-chineze, URSS era o super-putere, în timp ce armata chineză se pregătea pentru “războiul popular”, în timp ce azi cheltuielile militare ale Chinei sunt pe locul doi mondial, iar Rusia este pe locul cinci. China a reuşit, în ultimul an, să se doteze cu primul portavion, în timp ce unicul portavion al Rusiei este la sfârşitul resursei de funcţionare. China a devenit cel mai important partener economic al Rusiei, devansând Germania, iar livrările de armament rusesc către China au contribuit la reducerea diferenţei în acest domeniu cu ţările de top ale lumii. China şi Rusia au format, împreună cu alte ţări din Asia, Organizaţia de Cooperare Shanghai, ca o platformă de dialog pentru cea mai mare parte a Asiei continentale, iar la nivel global vorbesc despre o abordare multilaterală şi insistă asupra suveranităţii naţionale ca un principiu sacrosant, cât şi despre respectarea principiului neamestecului în treburile interne ale altei ţări. Desigur, există şi probleme divergente, sau diferenţe între cele două ţări, dar deocamdată acestea sunt puse într-un plan secund.

Relaţiile SUA cu China au cunoscut în ultimele decenii o dezvoltare constantă, principalii artizani ai acestor relaţii fiind Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski. Aceste relaţii au specificitatea lor, mai ales în domeniul economic, dar şi politic; creşterea importanţei Chinei în Asia şi a rolului său global, la care se adaugă şi alte elemente, au determinat SUA să-şi reorienteze principala atenţie pe plan extern către zona Asia-Pacific.

Relaţiile SUA - Rusia trec printr-o perioadă mai tensionată, nici faimosul “reset” nu şi-a atins scopul, iar problema scutului anti-rachetă în Europa, războiul civil din Siria şi alte evenimente de mai mică importanţă, cum ar fi acordarea de către Moscova a azilului temporar lui Edward Snowden, reprezintă elemente care ne fac să credem că o îmbunătăţire a acestora nu se va realiza pe termen scurt.

Astfel, acest triunghi geopolitic este încă foarte departe de a reuşi armonizarea celor trei vârfuri ale sale, interesele diferite şi specifice ale fiecărei părţi, suferind şi influenţe din partea altor actori internaţionali importanţi cum ar fi UE şi alte ţări membre BRIC.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2013-09-05 Imprimare Download sus