Parteneriat [...]" />

Editorial la Pulsul Geostrategic 274 - Parteneriatul Estic după 10 ani


Parteneriatul Estic după 10 ani

Constantin Iacobiță

În data de 14.05.2019, Parlamentul Uniunii Europene a găzduit o conferință la nivel înalt dedicată celei de a 10-a aniversări a Parteneriatului Estic (“10th Anniversary of the Eastern Partnership”).

          Organizatorii (Comisia Europeană) au vizat o prezență și participare cât mai reprezentative la eveniment și discuții. În acest scop, au fost invitați și au participat oficiali, specialiști și reprezentanți ai societății civile din Uniunea Europeană și din cele șase țări membre ale Parteneriatului - Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina.

          Au fost susținute discursuri relevante, astfel:

          - din partea Uniunii Europene: Jean-Claude Junker, președintele Comisiei Europene; Teodor Meleșcanu, ministrul de externe român (în virtutea președinției române la Consiliul Uniunii Europene); Federica Mogherini, înaltul reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate/ vice-președinte al CE; Johannes Hahn, comisarul European pentru vecinătate și negocierile de extindere; Cecilia Malmstrom, comisarul European pentru comerț; miniștrii de externe polonez, suedez, lituanian și finlandez;

          - din partea țărilor membre ale Parteneriatului Estic (PaE): Petro Poroshenko, fostul președinte al Ucrainei; Elmar Mammadyarov, ministrul de externe azer; Vladimir Makei, ministrul de externe belarus; Mamuka Bakhtadze, premierul georgian; Pavel Filip, premierul moldovean; Zohrab Mnatsakanyan, ministrul de externe armean;

          - din partea mediului de afaceri comunitar și societății civile din țările membre ale PaE: Maurice Beckhand Verwee (fondator al Crosspring B.V.) și Hennadiy Maskak, reprezentant al “National Platform Civil Society Forum of Ukraine”.

          O parte din persoanele enumerate mai sus au răspuns la întrebările celor doi moderatori (un reprezentant al CE la primul punct al programului conferinței, dedicat realizărilor și provocărilor PaE, și un reprezentant al Parlamentului European la punctul al doilea, dedicat viitorului) și ale audienței.

Discursurile oficialilor, europeni și naționali, s-au subscris cadrului general al evenimentului – marcarea a 10 ani de parteneriat între UE și cele șase țări, prin evidențierea realizărilor și succeselor. Totodată, au inclus și referiri la unele din provocările majore din perspectiva fiecărei părți, precum și la principalele așteptări – comunitare și naționale.

În cadrul discuțiilor, pe de altă parte, atât reprezentanții UE cât și cei naționali au fost mai deschiși și direcți, probabil și pe fondul progreselor și clarificărilor prilejuite de ministeriala (de externe) care a avut loc cu o zi înainte, la sediul CE.

Aspecte relevante reieșite pe timpul evenimentului:

          1. Discursurile și poziționările prilejuite de discuții au avut elemente de consens. Au fost evidențiate, unanim: importanța PaE, de la stadiul de idee și inițiativă, la cel curent; drumul parcurs - în ambele sensuri - în scopul apropierii celor șase state membre ale PaE de UE; realizările și succesele în dezvoltarea economică și socială a țărilor membre ale PaE (comerț, infrastructură, IMM, educație, libera circulație etc.); dedicarea UE la a continua programele de asistență și sprijin în curs, precum și a identifica noi programe vizând dezvoltarea partenerilor (infrastructură, inclusiv de cale ferată, diversificarea surselor de energie, independență energetică, conectarea la spațiul comunitar, reziliența națională etc.); nevoia continuării reformelor la nivel național (guvernare, statul de drept, structurile democratice, mediul de afaceri etc.).

          2. Au reieșit, însă, și diferențe de abordare, precum și viziuni și așteptări diferite, astfel:

          - în timp ce dinspre UE parteneriatul este văzut ca fiind în plină derulare, dedicat dezvoltării și cetățenilor (aspect subliniat de Jean Claude-Junker), dinspre țările membre a reieșit că PaE a încheiat cu succes etapa parcursă și este nevoie de ceva mai mult. Majoritatea oficialilor naționali au evidențiat, în acest sens, progresele înregistrate în dezvoltarea și modernizarea propriilor state, precum și orientarea pro-europeană a cetățenilor:

Ø Ucraina – prin vocea fostului președinte Petro Poroshenko – vizează un „Acord de Asociere +” caracterizat prin introducerea unor principii noi și de formarea a patru uniuni – energetică, digitală, Schengen și vamală;

Ø Azerbaidjanul dorește ca procesul (de apropiere de UE) să fie ireversibil și în acest scop pune accent pe regimul de vize (libera circulație) și pe livrările de gaze naturale pe piața europeană (din 2020 către Grecia și Italia, ulterior Balcani);

Ø Georgia, mizând pe orientarea pro-europeană a populației (80%, conform premierului) și pe contribuția la securitatea UE, dorește o nouă „idee măreață” (premierul nu a oferit detalii referitoare la acest aspect, însă participanți naționali reprezentând societatea civilă au indicat ulterior, în particular, că este vorba de integrarea în UE);

Ø R. Moldova, considerându-se într-un stadiu intermediar de apropiere de UE și conștientizând totodată nevoia continuării reformelor, apreciază că Parteneriatul Estic trebuie să rămână atractiv. Aceasta presupune trecerea de la cooperare la coeziune, în următorii 5-6 ani, identificarea unor noi oportunități pentru dezvoltare (cu sprijin și cooperare UE), includerea securității și rezilienței printre priorități (premierul a salutat mesajul pozitiv dat în acest sens la summit-ul recent de la Sibiu), etc;

          - viziuni și poziționări determinate de plasarea geografică, contextul regional și național specific:

Ø Belarus dorește să nu mai fie privită ca „zonă tampon” între Rusia și UE, ci drept „zonă de stabilitate și prosperitate” și resimte piedici/ dificultăți în procesul de negociere a Acordului de Asociere și a regimului de vize cu UE (ministrul de externe Vladimir Makei nu a detaliat, însă din discuția ulterioară cu un participant național la eveniment a reieșit că a făcut referire la opoziția din partea Lituaniei, în procesul de negociere a acordului de asociere a Belarus, dată fiind decizia autorităților de la Minsk de a construi o centrală energetică nucleară, considerată de țara vecină - membru UE - drept factor de risc);

Ø  Armenia și Azerbaidjan evită să abordeze deschis problema dificilă din relația bilaterală, făcând în schimb trimiteri la aspecte conexe – ministrul de externe azer a insistat pe nevoia de cooperare în plan regional, iar cel armean a mers puțin mai departe, admițând că există viziuni diferite privind securitatea (în același timp, însă, oficialul armean a subliniat că acestea nu trebuie să separe, ci să fie abordate prin prisma elementelor comune, de unitate).

- reprezentanții oficiali naționali au fost unanimi în privința nevoii de informare și educare a cetățenilor din țările PaE privind UE. Această nevoie a fost exprimată, însă, în mod diferit de către oficialii care au luat cuvântul, iar poziționările cele mai relevante în acest sens au fost oferite de partea moldoveană, respectiv belarusă. Astfel, în timp ce premierul moldovean a exprimat explicit imperativul educării populației, ministrul de externe belarus s-a limitat la a afirma că în țara sa orientarea pro-europeană este în creștere. Ori, din discuțiile purtate în particular cu un participant belarus a reieșit că Vladimir Makei este, practic, singurul politician marcant pro-european, iar pe scena politică de la Minsk referirile publice la Uniunea Europeana sunt o raritate;

          - la fel, a fost evidențiată absența unei coordonări între cele șase țări membre ale PaE și dorința unora dintre acestea de a fi tratate individual și distinct, pe bază de merite. Premierul georgian s-a pronunțat în favoarea unei „competiții sănătoase”, iar președintele ucrainean a fost la rândul său explicit, susținând „Acordul de Asociere +”.

*

*     *

Alegerile recente pentru Parlamentul Uniunii Europene au adus motive de optimism în privința viitorului Parteneriatului Estic, dar au și menținut și probabil amplificat unele îngrijorări.

Participarea cetățenilor a fost ridicată, ceea ce probează atașamentul popular față de ceea ce reprezintă Uniunea. Popularitatea UE a fost reconfirmată și de rezultatele votului, care nu au adus euroscepticilor o creștere semnificativă a numărului de locuri în viitorul Parlament European.

Pe de altă parte, nici partidele pro-UE nu și-au consolidat poziția suficient pentru a garanta stabilitatea formulei curente de majoritate – „marea coaliție”  formată din principalele două partide din Parlamentul European. Astfel, pentru deciziile privind viitorul Uniunii vor fi necesare negocieri și compromisuri în fața unor partide precum cel al premierului maghiar Victor Orban.

La riscurile atrase de această fracturare/ divizare sporită se adaugă cel având la bază teme precum imigrația și așa zisa suveranitate națională, exploatate cu succes din nou de către Nigel Farage în Marea Britanie, unde partidul acestuia a obținut o treime din locurile alocate britanicilor în Parlamentul European.

Iar aceasta se poate reflecta asupra modului în care este privită „identitatea europeană” – mai multă integrare în interiorul UE, în special dacă Marea Britanie se va separa, sau mai multă integrare prin extindere.

înapoi Publicat în 2019-06-02 Imprimare sus