Din partea editorului

[...]" />

Editoria la Pulsul Geostrategic 273 - Din partea editorului

Din partea editorului

Constantin IACOBIȚĂ

Școala Națională de Studii Politice și Administrative a  găzduit, in data de 1  aprilie 2019, o masă rotundă organizată de Centrul de Studii Israeliene „Theodor Herzl” al Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA si  dedicată temei „Israelul  contemporan, între istorie și geopolitică”.

Invitatul principal la acest eveniment a fost ambasadorul statului Israel în România, ES David Saranga.

La discuții, moderate de conf. univ. dr. Liliana Popescu, prorector (relații internaționale) al SNSPA, au mai contribuit, în calitate de vorbitori: conf. univ dr. Cristian Pârvulescu, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA; prof. univ. Liviu Rotman, directorul Centrului „Theodor Herzl”; dr. Dan Korn, profesor de onoare al SNSPA și fost membru al Knesset-ului. Audiența a inclus specialiști în domeniul relațiilor internaționale, studenți, etc.

Ambasadorul David Saranga, care a vorbit într-o română de invidiat atât în cadrul expunerii (libere) cât și al dialogului cu participanții la masa rotundă și cu audiența, și-a început prezentarea expunând contextul regional și principalele amenințări, din perspectiva israeliană.

Relevant pentru întreaga  dezbatere, ambasadorul Saranga a ținut să sublinieze că orice discuție privind Israelul ar trebui să fie mai mult decât despre „problema palestiniană”.

Ori, așa cum chiar dânsul a admis mai târziu, iar prof. univ. Liviu Rotman a  avertizat la începutul intervențiiei sale, „problema palestiniană” s-a afirmat și consolidat ca temă principală de discuție. Mai mult, aceasta a constituit un catalizator pentru schimburi de idei și poziții între cei patru vorbitori și membrii audienței, precum și între aceștia din urmă.

Din perspectiva observatorului și sub rezerva subiectivismului personal inerent, discuțiile au evidențiat, printre altele:

·  deschidere și onestitate remarcabile din partea ambasadorului statului Israel, care, în mod evident, a vorbit și din perspectiva personală, inclusiv, și mai ales, în abordarea sa privind „problema palestiniană”;

·  conștientizarea unanimă a nevoii și stringenței unei soluții comun agreate. Plecând, printre altele, de la reafirmarea faptului că istoria nu poate fi schimbată, vorbitorii și audiența au abordat diverse posibile opțiuni/soluții - două state, un singur stat, o confederație, menținerea status quo, etc. A reiesit un cvasi-consens pentru soluția două state, chiar dacă a fost admisă complexitatea și dificultatea sarcinii detalierii (conținutului) acesteia. Pe de altă parte, au fost evocate curente de opinie, în tabăra israeliană, în favoarea unei „non-soluții”. La fel, s-a făcut trimitere la un nivel semnificativ de preferință/presiune (tot în tabăra israeliană) pentru amânarea unei soluționări;

·  o propunere a administrației Trump privind soluționarea „problemei palestiniene” a fost considerată fără șanse reale de reușită, chiar dacă nu i se cunoaște, încă, conținutul. Motivele invocate au făcut trimitere la fiecare din cele trei părți – propunătorii soluției (administrațiaTrump), partea palestiniană și partea israeliană. Față de partea americană a reieșit un nivel redus de încredere, atât în ceea ce privește capacitatea de a formula și promova o soluție viabilă, cât și din perspectiva conducerii curente. Tabăra palestiniană a fost caracterizată ca fiind, din principiu, opusă oricărei inițiative aparținând administrației americane, divizată și fără o perspectivă pozitivă în privința succesiunii la conducerea Autorității Palestiniene (în locul lui Mahmoud Abbas).

Cât despre partea israeliană, pe lângă aspectele expuse mai sus au mai fost enumerați, ca factori relevanți - rezultatul probabil defavorabil (din perspectiva unei soluții două state) al alegerilor pentru cel de al 21-lea Knesset (planificate pentru 9 aprilie 2019) și lipsa de activism a componentei de origine arabă a societății israeliene (participare redusă la vot, cu efecte directe asupra șanselor de impunere a unui guvern mai larg, eventual - și optim - de uniune națională).

Alegerile pentru cel de al 21-lea Knesset au reconfirmat poziția dominantă a formațiunii condusă de premierul Benjamin Netanyahu, ceea ce îi asigură acestuia din urmă pârghiile necesare formării viitorului guvern. La fel, au reconfirmat nivelul scăzut de participare a minorității arabe (circa 50%, cu 13 puncte sub nivelul  de participare la alegerile anterioare), ceea ce a dus la scăderea numărului de locuri în legislativ.

Prin urmare, și așa cum Ambasadorul David Saranga prognoza, subliniind că este un punct de vedere personal, șansele și perspectiva unei schimbări - în privința status quo-ului - se anuță reduse, respectiv, îndepărtată.

Dezbaterea nu s-a încheiat, neapărat, cu concluzii, însă a oferit participanților, și în special studenților prezenți, cel puțin două idei/deziderate majore, expuse direct și explicit de către conf. univ dr. Cristian Pârvulescu, respectiv Ambasadorul David Saranga:

  • identificarea și dezvoltarea unui partener de dialog, acolo unde se consideră că nu există unul, însă se dorește suficient depășirea impasului și rezolvarea problemelor;
  • activismul/participarea civică și politică, individuală și colectivă, ca modalitate și instrument de promovare și obținere a libertăților și drepturilor vizate.

înapoi Publicat în 2019-04-24 Imprimare sus