2019 în Orientul Mijlociu - evoluții incerte și fără schimbări majore

Punct de vedere la Pulsul Geostrategic 270 - 2019 în Orientul Mijlociu - evoluții incerte și fără schimbări majore

2019 în Orientul Mijlociu - evoluții incerte și fără schimbări majore

Corneliu PIVARIU

  Începutul anului 2019 și evoluțiile din 2018 nu par a marca evoluții importante în situația din Orientul Mijlociu, a cărei principală caracteristică este oricum impredictibilitatea și volatilitatea.

  Elementele importante care credem că vor caracteriza zona MENA în 2019 vor fi: menținerea și creșterea influenței Federație Ruse; o politică externă americană care în continuare nu va duce la creșterea încrederii aliaților tradiționali ai SUA în felul în care Washingtonul se va implica în zonă; continuarea războiului civil din Siria cu o intensitate mai mică; menținerea situației de conflict din Yemen; Iranul va continua politica sa expansionistă cu grija de a nu provoca un conflict deschis cu Israelul; Turcia își va întări poziția în Orientul Mijlociu și Africa de Nord; problema palestiniană va rămâne în continuare nesoluționată.

  Moscova va profita în continuare de problemele cu care se confruntă SUA, Uniunea Europeană și ale mari puteri, pentru a-și consolida poziția în Siria  și alte țări din Orientul Mijlociu. În acest sens va continua să folosească oportun relațiile cu Ankara și Teheran, mizând pe interesele comune. Totuși, la sfârșitul lunii decembrie 2018 Kremlinul, Ankara și Teheranul  au eșuat în încercarea de a constitui un grup de lucru pentru redactarea noii Constituții siriene. Sunt semne  că Siria ar putea deveni o mare problemă pentru Federația Rusă, asemănătoare Afganistanului, dar nu în 2019.

  Vizita președintelui Trump cu ocazia sărbătorilor Crăciunului 2018 în Irak, fără a se întâlni cu nici un oficial irakian, a consilierului pentru securitate națională John Bolton în Israel și Turcia (unde nu s-a întâlnit cu președintele Erdogan) la sfârșitul primei decade a lunii ianuarie 2019, precum și turneul de opt zile al secretarului Departamentului de Stat Michael Pompeo în țări din Orientul Mijlociu (Irak, Iordania, Bahrein, Emiratele Arabe Unite; Qatar, Arabia Saudită, Egipt, Oman și Kuweit -anulată în ultim moment din motive familiale), încheiată la 14 ianuarie, au fost tot atâtea ocazii insuficient exploatate pentru ca SUA să-și recapete pozițiile deținute în zonă înainte de declanșarea așa-zisei Primăveri Arabe. Notăm și declarația președintelui Trump privind retragerea celor 2.000 de militari americani din Siria, cu amendamentele ulterioare, retragere deja începută, ceea ce, conform analiștilor avizați reprezintă o greșeală. Astfel Washingtonul contribuie la slăbirea propriei poziții în zonă și își îndepărtează orizontul de timp în care își va recâștiga încrederea pierdută. Urmează să vedem ce se va întâmpla cu ideea de a constitui noi zone de securitate în nordul Siriei, discutată telefonic la 14 ianuarie de președinții Trump și Erdogan.

  Turcia continuă urmărirea propriilor interese în Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În decembrie 2018, pe o navă ancorată în aproape de Tripoli au fost descoperite 3.000 de pistoale de producție turcă și alte arme, precum și circa 2,5 milioane de cartușe, ambalate în lăzi etichetate ca transportând legume, iar pe o altă navă au mai fost descoperite peste 4 milioane de cartușe. Investigațiile sunt în curs, dar să nu uităm că înainte de căderea regimului Kadafi, Turcia avea relații economice foarte dezvoltate cu regimul libian.

  Arabia Saudită nu va reuși să găsească o soluție pentru conflictul din Yemen, iar atât de mult trâmbițatele reforme interne din țară vor întârzia mai mult decât se crede în momentul de față.

  Israelul nu dorește să provoace un conflict militar major în Orientul Mijlociu, dar asta nu l-a împiedicat ca, din 2013 și până în prezent să execute peste 130 de lovituri în Siria asupra unor livrări de arme pentru Hezbolah, iar din 2017 a început să lovească  și baze iraniene din Siria. Pericolul unui conflict major nu este exclus însă, ultimele două confruntări majore arabo-israeliene, Liban 2006 și Gaza 2014 s-au declanșat în urma unor escaladări insuficient controlate.

  În aceste condiții credem că 2019 va fi un an cu evoluții incerte și fără soluții majore pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2019-01-20 Imprimare Download sus