Punct de vedere la Pulsul Geostrategic 259 - Consecințe ale denunțării unilaterale a acordului nuclear cu Iranul de către SUA

Consecințe ale denunțării unilaterale a acordului nuclear cu Iranul de către SUA
Corneliu PIVARIU

Așa cum a declarat anterior, încă din timpul campaniei electorale și la începutul mandatului, președintele Donald Trump a anunțat și semnat, la 8 mai 2018, retragerea unilaterală a SUA din - ceea ce este cunoscut publicului larg - acordul nuclear cu Iranul (The Joint Comprehensive Plan of Action - JCPOA - semnat cu Iranul  în formatul 5+1 - SUA, Marea Britanie, Franța, China, Rusia și Germania, după negocieri îndelungate, în iulie 2015). Pentru cei care nu își reamintesc, includerea Germaniei în acest acord este și ca urmare a faptului că aceasta a livrat Iranului, cu decenii în urmă, tehnologie duală, care a favorizat dezvoltarea programului nuclear iranian.

Imediat după declarația oficială a președintelui Trump, ministrul de externe iranian - Javad Zarif -a început un turneu diplomatic rapid in China, Rusia și Uniunea Europeană. De asemenea, un consilier al liderului suprem Ali  Kamenei a declarat că Iranul nu va renegocia Acordul și nici nu va negocia programul său de rachete. Mai mult, unele declarații iraniene exprimau neîncrederea în poziția europeană de sprijinire în continuare a menținerii în vigoare a Acordului. Altele au menționat că Iranul, în condițiile unor evoluții nefavorabile a discuțiilor cu oficialii europeni, va face public facilitățile economice și incentivele financiare oferite unor personalități politice  europene de vârf,  dar chiar și secretarului de stat american John Kerry, în timpul negocierilor pentru convenirea JPCOA, ceea ce ar explica și de ce propunerile care nu erau convenabile Iranului au fost eliminate din textul final.

Deocamdată  UE (dar și Franța, Germania, Marea Britanie separat) și Rusia se declară pentru menținerea acordului denunțat de președintele Donald Trump. Remarcăm declarațiile destul de tăioase ale  comisarului pentru politica externă și de securitate Federica Mogherine (care după opinia noastră depășesc posibilitățile reale - destul de modeste - ale politicii externe ale UE, în condițiile legislației europene în vigoare), precum și ale președintelui Donald Tusk, prin care critică decizia americană și sprijină menținerea în vigoare a acordului.  S-au mai auzit și unele voci prin care SUA, după  anunțarea retragerii din Acord (ca și cum ar fi fost o surpriză), nu mai erau considerate ca aliat de încredere al Europei, ceea este - din nou după  părerea noastră - o mare greșeală strategică și geopolitică. Reiterăm opinia că, mai ales în condițiile evoluțiilor geopolitice de azi, alianța dintre Europa și SUA, sau dintre SUA și Europa, trebuie să fie o constantă care poate împiedica un nou conflict mondial cu consecințe  incalculabile pentru omenire.

În ceea ce privește SUA, în conformitate cu deciziile  luate de președinte Trump, au fost instituite sancțiuni economice împotriva unor entități iraniene, inclusiv Corpul Gardienilor Revoluției (Pasdaran), Banca Centrală Iraniană și altor personalități. Mai mult, sancțiunile ce vor fi adoptate vor avea  efecte și asupra firmelor europene (dar și americane) care au deja contracte economice de valori între sute   și miliarde de dolari cu Iranul. Desigur și sancțiunile împotriva Teheranului, mai ales atunci când acestea ar fi urmate și de țările europene, vor avea efecte importante asupra economiei iraniene.

Poziția SUA, cum era și firesc, a fost aprobată de Israel, dar și de Arabia Saudită, care a declarat că, în condițiile când Iranul se dotează cu arma nucleară, va face același lucru. Reamintim aici, unele informații conform cărora Arabia Saudită are deja un protocol secret încheiat cu Pakistanul de câteva decenii, conform căruia, în cazul unui pericol de atac nuclear asupra Arabiei Saudite, Islamabadul va pune la dispoziția Riadului câteva lovituri nucleare  de ripostă).

Rusia se pare că va profita de pe urma acestei situații, în primul rând ca urmare a creșterii prețului la petrol, apoi ca urmare a posibilităților de noi contracte cu Teheranul în condițiile  retragerii firmelor europene.

O consecință  importantă a denunțării acestui Acord, în condițiile exacerbării situației, este declanșarea unui conflict militar regional de amploare,  care se poate încheia cu o nouă redesenare a Orientului Mijlociu, prin reducerea drastică a influenței iraniene în Irak, Siria și Liban. În acest context trebuie subliniată și acțiunea militară israeliană asupra “aproape întregii infrastructuri iraniene din Siria”, ca replică  la cele 20 de rachete iraniene lansate asupra Israelului, cea mai puternică acțiune militară israeliană în Siria din ultimii 40 de ani (Operațiunea „House of Cards”). Se pare că aceasta a fost coordonată de  Israel cu SUA și Rusia. O nouă dovadă cât de complicate sunt și pot fi evoluțiile din Orientul Mijlociu.

Cu siguranță SUA au luat în calcul și posibilitatea declanșării uni conflict militar cu Iranul. Întrebarea care se pune este ce a rezultat din această analiză și care va fi decizia Washingtonului.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2018-05-20 Imprimare Download sus