Semnal la Pulsul Geostrategic 236 - Primele 100 de zile ale lui Trump

Uitați-i pe pesimiști: Primele 100 de zile ale lui Trump au fost bune pentru Europa
Shada ISLAM

Primele 100 de zile în funcție ale Președintelui SUA Donald Trump au fost, pentru americani dar și pentru mulți în Europa, ca o călătorie cu respirația tăiată pe role.

El poate fi cel mai puțin popular nou președinte din epoca modernă a sondajelor de opinie (cu o rată de aprobare de numai 41%), iar media americane predominante – mainstream - (mai puțin Fox News și Breitbart) pot denigra cele ‘100 de zile de incoerență’, însă președinția lui Trump a constituit un semnal de deșteptare pentu europeni, femei, liberal democrații inactivi, progresiști, minorități de toate felurile și ‘cetățenii lumii’.

Trump și Brexit ne-au învățat că nu mai putem lua ca atare valori cum ar fi democrația, drepturile omului și libertatea de expresie. La fel cum nu mai putem crede că rasismul și bigotismul sunt rele care aparțin trecutului. Nu mai putem fi indolenți când este vorba de apărarea minorităților, a refugiaților, a celor vulnerabili și a marginalizaților.

După ani de inerție și auto-mulțumire în progresele pe care le-am făcut în materie de conviețuire, știm acum că toate lucrurile pentru a căror realizare ne-am bătut – respect, demnitate umană, toleranță și realizarea unor societăți inclusive – ne pot fi luate în orice moment.

Am aflat despre răul și ticăloșia care există în oameni – despre minciunile pe care aceștia le pot spune și insultele pe care le pot profera. Despre cum ‘faptele alternative’ pot fi mai puternice decât  adevărul. Am aflat despre prostie și despre forța unui tweet.

A fost o curbă abruptă a  edificării. Din când în când, relatările odioase ale populiștilor legate de media, de femei, evrei, musulmani, afro-americani și de alții au fost motive de deznădejde.

Dar, în același timp, au fost dătătoare de energie, ne-au galvanizat și ne-au încurajat. Mai mult decât oricând până acum, toate acestea au făcut ca mulți dintre noi să aprecieze valorile, rațiunea de a fi și semnificația Uniunii Europene.

În America am fost impresionați de reziliența instituțiilor și tradițiilor constituționalismului democratic  dar și de rezistența formidabilă de care au fost capabile atât femeile cât și judecătorii, responsabilii și oamenii obișnuiți.
Media, după ce a pus umărul la crearea fenomenului Trump prin abdicarea de la responsabilitatea sa de a pune minciunile sub semnul întrebării, și-a revenit și își îndeplinește funcția autentică de a spune adevărul în fața puterii și de a verifica faptele.

Așa cum a evidențiat o discuție la masa rotundă organizată săptămâna trecută la Bruxelles de Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor, înainte de Ziua Mondială a Libertății Presei celebrate pe 3 mai, presa este mai conștientă ca oricând de datoria sa istorică de a contesta neadevărurile și  ‘știrile contrafăcute’.

Și aici, în Europa, am învățat repede. Europenii sunt în continuare nesiguri și nelămuriți cum să-l   evalueze pe Președintele Trump și cum să-l trateze.

Vizita ploconită și smerită a premierului Marii Britanii Theresa May la Casa Albă nu pare să-i fi făcut cine știe ce impresie lui Trump. Recent, el a subliniat că prioritatea sa este încheierea unui acord comercial cu UE înaintea unui acord similar cu Marea Britanie.

Complicii de extremă dreaptă din Europa ai liderului american – Geert Wilders în Olanda și Marine Le Pen în Franța – nu au avut succesul scontat de Trump.
Wilders nu a reușit victoria zdrobitoare anticipată de mulți în alegerile din Olanda organizate în martie. Și (să ținem degetele încrucișate), Marine Le Pen va pierde probabil în fața lui Emmanuel Macron, candidatului tolerant și pro-diversitate, în al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 7 mai.

Alegerile din Anglia vor avea drept cel mai probabil rezultat o victorie a Conservatorilor, dar Theresa May și speranțele acesteia cu privire la un “guvern puternic și stabil” sunt mai contestate decât oricând.

În Europa, discuțiile despre imigrație, refugiați și musulmani se anima tot mai mult. Comisia Europeană și-a înăsprit, în fine, poziția față de Ungaria.

Trump a tunat și fulgerat împotriva Europei și NATO. După ce a îndemnat și alte state membre UE să urmeze exemplul Angliei de a părăsi UE, Trump consideră acum că Europa este un “lucru bun”. NATO pare să-și fi salvat reputația după ce fusese acuzată că ar fi o organizație caducă.

Chiar dacă tânjesc după un partener și aliat american pe care să se poată baza, liderii europeni învață încet și ezitant să meargă singuri.

Cel mai mare test cu privire la autoritatea lui Trump în Europa va avea loc duminică, cu ocazia votului pentru prezidențialele din Franța.

Dacă, așa cum se anticipează, câștigă Macron, mesajul adresat de Europa lui Trump va fi limpede: populismul și bigotismul nu sunt acceptate în plan universal. Nu toți europenii vor să dea ceasul înapoi. Mulți au încrederea și curajul  să pună globalizarea la treabă în favoarea lor. Mulți cred într-o Europă deschisă și progresistă. Mulți sunt animați de speranță.

Într-adevăr, Trump este cel mai puternic om al planetei care contează probabil pe alți ‘bărbați puternici’ cum ar fi Vladimir Putin în Rusia, Abdel Fatah El-Sisi în Egipt sau Recep Tayyip Erdogan în Turcia.

În secolul 21,  puterea nu se manifestă prin cei care țipă cel mai tare, au cel mai mare număr de oameni în închisori, cele mai mari rachete și cele mai distrugătoare bombe. Ea se manifestă acolo unde se construiesc societăți bazate pe speranță, deschidere și incluziune.

Articol publicat inițial de Prietenii Europei, www.friendsofeurope.org și republicat cu amabilul accept al autoarei.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2017-05-05 Imprimare Download sus