Punct de vedere la Pulsul Geostrategic 236 - Iranul își perfecționează capacitățile militare de intervenție externă

Iranul își perfecționează capacitățile militare de intervenție externă
Corneliu PIVARIU

Participarea Iranului la conflictul din Siria a evoluat de-a lungul timpului, iar urmărirea acesteia ne face să  concluzionăm că au avut loc transformări importante în modul de concepere și desfășurare a unor operațiuni militare extinse în străinătate, de către conducerea de la Teheran.

Relațiile Damasc - Teheran au o istorie  recentă într-o constantă evoluție, încă din timpul conflictului dintre Iran și Iraq (1980 - 1988), când Teheranul avea nevoie de sprijinul regimului sirian în diferite domenii, pe care l-a compensat prin diferite măsuri agreate de comun acord (inclusiv livrare a 1 milion de tone de petrol anual gratuit către Siria), dar și alte măsuri care au contribuit treptat la întărirea relațiilor dintre regimurile la conducerea celor două  țări.

Declanșarea războiului civil din Siria a determinat Iranul să ia treptat măsuri din ce în ce mai importante pentru a-și ajuta aliatul - adică regimul Bashar al-Assad să supraviețuiască, deoarece ar fi profund greșit să vorbim de un ajutor acordat întregii țări. Dacă până în 2011 colaborarea militară dintre cele două țări se desfășura cu preponderență prin forme clasic cunoscute și cu un plus în domeniul serviciilor de informații,precum și pentru sprijinirea Hezbollah-ului libanez, în ultimii doi ani, ca urmare a evoluțiilor pe teren, apariția Daesh și dificultățile regimului Bashar al-Assad de a se menține la putere, Iranul s-a orientat spre pregătirea unei părți din forțele sale armate pentru a desfășura operațiuni militare prin rotație în Siria, în sprijinul regimului Assad, cea mai importantă și recentă operațiune fiind campania pentru recucerirea orașului Alep. Dacă până în aprilie 2016 numărul militarilor iranieni prezenți în Siria era estimat la circa puțin peste 9.000 militari, după această dată au început să fie dislocate efective ale forțelor speciale iraniene, alte elemente ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), componente ale forței Quds, unități Basij (prevăzute inițial ca formațiuni cu misiuni exclusiv pe plan intern), dar chiar și Artesh (forțe militare pentru apărarea frontierei). S-au dezvoltat capacitățile serviciilor de informații iraniene în obținerea de informații despre rebeli și alte formațiuni opuse regimului Assad, inclusiv prin folosirea avioanelor fără pilot. Forțele conduse predominant de către Iran își desfășoară operațiunile mai ales în regiunile Alep, Idlib, Latakia, Hama, Homs și Tartus, sub conducerea unor comandanți locali numiți direct de generalul Mohamad Ali Jafari (comandantul IRGC). Astfel, în aprilie 2017 se aprecia că Iranul conduce în Siria circa 30.000 de combatanți, din care o treime iranieni, circa 8.000 luptători Hezbollah, 5.000 șiiți irakieni și până la 4.000 șiiți afgani. Pierderile suferite de trupele iraniene și aliații lor sunt apreciate la peste 1.000 de militari (din care aprope 400 iranieni, inclusiv 6 generali).

Cheltuielile iraniene totale pentru sprijinul guvernului Assad sunt apreciate că  au totalizat, până  la sfârșitul anului 2013, peste 15 miliarde de dolari, iar din 2014 cele directe pentru sprijinul regimului Assad au fost de 6 miliarde dolari, iar 9 miliarde pentru trupele iraniene și aliații săi irakieni și afgani.

Iranul a demonstrat astfel capacitatea a de putea disloca efective militare importante la distanță față de teritoriul național, dar și de a le aproviziona și conduce în conflicte de intensitate sporită. Mai mult, Teheranul a livrat armament de infanterie și de alte categorii, inclusiv muniție, pentru armata siriană  și Hezbollah.

Comandamentul iranian în Siria este situat la Zabadani, un orășel de munte din apropierea frontierei cu Libanul și la circa 50 de km de Damasc, o poziție strategică foarte convenabilă  pentru Iran, locație aleasă încă de când IRGC - Pasdaran, instruia elemente Hezbollah la o tabără situată la izboarele râului Barada.

Evoluția militară a Iranului în Siria reprezintă o decizie strategică importantă a conducerii politico-militare iraniene, către o atitudine mai ofensivă în regiune. Prin dezvoltarea modelului de a purta un război hibrid în Siria, Teheranul își va întări capacitatea de a-și proiecta forțele în Orientul Mijlociu de o manieră mult mai complexă. Siria este o țară deosebit de importantă pentru planurile politico-militare ale regimului iranian în Orientul Mijlociu, a cărei pierdere ar însemna un eșec major al politicii militare și externe a Republicii Islamice. De aceea, primul obiectiv al Iranului este menținerea integrității teritoriale a Siriei și a regimului Bashar al-Assad. De aceea credem că Teheranul va urmări în continuare dezvoltarea capacităților forței sale convenționale, împreună cu alte componente, ținând seama de lecțiile învățate pe teren în Siria, de a acționa în Orientul Mijlociu. Raporturile de forțe în regiune vor fi afectate de această decizie iraniană, iar influența iraniană în Siria rămâne încă deosebit de mare.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2017-05-05 Imprimare Download sus