Editorial la Pulsul Geostrategic 234 - Uniunea Europeană la 60 de ani - o aniversare cosmetizată

Uniunea Europeană la 60 de ani - o aniversare cosmetizată
Corneliu PIVARIU

La 25 martie, la Roma, în aceeași locație în care în urmă cu 60 de ani s-a semnat Tratatul ce consfințea nașterea Uniunii Europene, a avut loc festivitatea care a marcat această aniversare, prin semnarea  “Declarației liderilor celor 27 de state membre și a Consiliului Europei, Parlamentului Europei și Comisiei Europene”. Semnarea documentului a avut deasupra sa umbra “Cărții Albe privind viitorul Europei - Reflecții și scenarii pentru UE-27 până în 2025”, prezentată de Jean-Claude Junker la 1 martie 2017, dar și reuniunile în diferite formate care au precedat această festivitate și care prefigurau scenariul “Europei cu mai multe viteze”. Documentul a fost cosmetizat pentru a fi acceptat și semnat de toți liderii europeni, înlocuind sintagma ce se prefigura - Europa cu mai multe viteze, cu cea a ritmurilor de dezvoltare diferite, mai ales ca urmare opoziției a numeroase țări din Estul Europei, inclusiv Polonia, dar și Grecia, premierul Alexis Tsipras spunând: “Cine se joacă cu ideea unei zone euro cu două viteze, cu sciziuni și diviziuni, se joacă cu focul”  exprimându-și totuși speranța că guvernul german “nu le va permite piromanilor să se joace cu chibriturile în depozitul de muniție” (Grecia are de rambursat o datorie de 280 miliarde de euro către FMI și UE - mai ales către Germania).

Anunțul Poloniei, cu o zi înainte de festivitatea de la Roma, că va semna documentul, a fost confirmarea că s-a găsit o soluție de compromis, dar aceasta nu înseamnă  că problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană nu au rămas. Declarația semnată este un document cu o valoare mai mult simbolică, ce încearcă să mascheze (dar numai pentru cei neavizați), dificultățile cu care se confruntă UE.

Trebuie subliniat însă faptul că cea mai importantă realizare a Uniunii Europene este aceea că, după două războaile mondiale care au plecat din Europa, s-a reușit menținerea unei perioade de pace și bunăstare pentru națiunile europene în ultimii 60 de ani.

Crearea unei piețe comune cu peste 500 de milioane de locuitori, apariția monedei Euro și prosperitatea Europei nu aveau cum să nu trezească interesul/îngrijorarea altor mari actori internaționali, iar problemele interne cărora Uniunea le-a tot amânat rezolvarea sau greșelile făcute au determinat impasul în care se află UE în momentul de față. Situația este evidențiată sugestiv și de  apelul, lansat la 24 martie, de unul din cele mai prestigioase ONG-uri bruxeleze, intitulat Deșteptarea (The Awakening), semnat de circa 80 de personalități europene de prim-rang. Documentul, chiar dacă nu vine cu idei mult diferite de cele exprimate în Declarația de la Roma 2017, caracterizează foarte bine dezbaterile privind viitorul Europei ca fiind “confuze, caracterizate de îndoială, teamă și dezamăgire”.

La 29 martie Marea Britanie a anunțat în mod formal activarea Articolului 50 din Tratatul EU, zi ce marchează începutul procesului care, în maxim doi ani o va scoate din Uniunea Europeană. Ne reamintim că numai în urmă cu o lună și ceva Federica Mogherini - Înaltul Reprezentatnt pentru Politica Externă și de Securitate a UE, declara cu emfază în SUA că Uniunea este “încă formată din 28 de state și vom continua să fim 28”. Iată că deja, la Roma, pe 25 martie, în Uniune nu mai erau 28 ci 27 de state. La ce a folosit nerecunoașterea  acestei realități? O dovadă că liderii UE nu vor, sau se fac că nu vor să vadă realitățile cu care se confruntă. Europa este în fața unor dezbateri cruciale, în care specialiștii au viziuni și soluții, dar pe care se pare că decidenții le ignoră,  luând alte decizii.

Uniunea Europeană seamănă din ce în ce mai mult cu un edificiu măreț pentru care se fac eforturi de menținere în funcțiune cu reparații făcute de constructori mai puțin pricepuți. Un prieten german se întreba dacă nu ar fi mai bine ca UE, așa cum este acum, să se desființeze și să se reinventeze din nou, exprimându-și îndoiala că actuala conducere ar putea să se reformeze din interior. Dacă după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a trebuit să treacă 12 ani până la semnarea Tratatului de la Roma, oare ce se va întâmpla dacă UE s-ar desființa? Cu siguranță birocrația bruxelleză nu va accepta de bună voie această soluție și nici noi nu suntem siguri că aceasta ar fi calea de urmat.  Însă menținerea în inerția actuală nu este benefică pentru UE.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2017-04-05 Imprimare Download sus