Editorial la Pulsul Geostrategic 232 - Oare ce ar mai putea exista în epoca de după-adevăr?

Oare ce ar mai putea exista în epoca de după-adevăr?
Corneliu PIVARIU

“Adevărul învinge, indiferent de soarta celor care l-au servit”
(G.I. Brătianu –politician român)

S-a încheiat,  în urmă cu puțin timp, Conferința pentru Securitate de la Munchen (17-19 februarie 2017), considerată ceea mai importantă conferință de securitate pe plan mondial, cu o tradiție de peste 5 decenii (prima ediție a avut loc în anul 1963). Înainte de deschidderea oficială a fost publicat Munich Security Report (MSR 2017), document aflat la ediția a treia, sub coordonarea ambasadorului Wolfgang Ischinger – președintele Conferinței.

Titlul raportului este “Post-Adevăr, post-Occident, post-Ordine?” (ordinea mondială actuală n.n.). O întrebare la care autorii încearcă să găsească răspunsuri pe parcursul celor circa 70 de pagini ale raportului, desigur insuficiente pentru a abordare exhaustivă a unui asemenea subiect.

Cea mai gravă situație mi se pare a fi cea reprezentată de posibilitatea unei epoci “post-adevăr”. Ce ar mai putea exista în această epocă, dacă adevărul dispare? Minciuna - apare ca un prim răspuns, însă o analiză atentă relevă o situație mult  mai complexă și periculoasă.

Post-adevăr este considerat cuvântul anului 2016 de dicționarele Oxford, iar una din cele mai potrivite definiții am găsit-o în articolul Arta minciunii (Art of the Lie), publicat la 10 septembrie 2016  de The Economist: “o perioadă de timp sau situație în care faptele devin mai puțin importante decât persuasiunea emoțională”.  În dicționarele Oxford post-adevăr este definit ca un adjectiv care “este în legătură sau denotă circumstanțe în care faptele obiective sunt mai puțin influente în formarea opiniei publice, comparativ cu apelarea la emoție și opiniile personale”. Aceeași sursă menționează că utilizarea acestui termen a crescut în 2016 cu 2.000% față de anul precedent. Aceleași dicționare Oxford menționează că termenul de post-adevăr a fost folosit prima oară în anul 1992, de către autorul sârbo-american Steve Tesich într-un articol despre scandalul Iran-Contra și războiul din Golf.

MSR 2015 subliniază că populiștii sunt experți în politica de propagandă și formează o „axă a fricii” în Occident, care exploatează situațiile de insecuritate și lipsurile resimțite de electorat, cel mai adesea mistificând faptele sau evenimentele, sau răspândind minciuni simpliste, dar care se adresează ideilor preconcepute ale suporterilor lor. Peisajul media actual este caracterizat de numeroase provocări pentru jurnalismul de calitate, în numeroase țări fiind fragmentat, polarizat și politizat. În acest context pot fi văzute și abilitățile recent demonstrate de Rusia în a exploata slăbiciunile societăților democratice pentru a-și atinge obiectivele strategice și a inocula îndoiala populației față de instituțiile democratice. Un sondaj desfășurat în august 2016 în Germania arăta că 30% din suporterii mișcării populiste Alternativa pentru Germania și 31% din votanții de stânga au încredere mai mare în Vladimir Putin decât în Angela Merkel.

Se conturează tot mai bine pericolul ca încrederea cetățenilor în media și politicieni să se erodeze și mai mult, ceea ce reprezintă un pericol pentru democrația liberală. Această evoluție este favorizată și de reducerea treptată a sprijinului și atenției statelor față de educație, cultură și promovarea valorilor reale ale umanității.  Iată o evoluție a numărului instituțiilor culturale în lume în perioada 2004-2015:  Britihs Council din Marea Britanie - de la circa 250 la aprox.180; Institutul Goethe din Germania - s-a menținut aproximativ constant la circa 150. În aceeași perioadă remarcăm a creștere spectaculoasă a Institutului Confucius din China, de la zero la circa 450, iar Russkiy Mir își face apariția în 2008 (an în care Rusia începe să-și dezvăluie intențiile de recâștigare a pozițiilor pierdute prin declanșarea războiului din Georgia), crescând în 2015 la cu puțin peste 100.

Prevenirea apariției unei epoci post-adevăr mondiale în care “nimic nu este adevărat și totul este posibil”, credem că trebuie să fie o preocupare a societății în întregul ei. Armata de troli a Rusiei și alte forțe asemănătoare nu pot câștiga, dacă va exista o mobilizare exemplară a forțelor democratice, ceea ce nu prea am văzut în ultimii ani, iar conflictul din Siria este cel mai elocvent exemplu. “Adevărurile fundamentale rămân aceleași pentru toate timpurile” - spunea renumitul istoric A.D. Xenopol, însă în condițiile de azi a ne încrede numai în acest adevăr, fără a acționa, este cu siguranță o eroare.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2017-03-05 Imprimare Download sus