Semnal la Pulsul Geostrategic 231 - Programul politic care propune ieșirea Franței din UE

Programul politic care propune ieșirea Franței din UE
Cristian UNTEANU

Programul politic în 144 de puncte - angajament prezentat de Marine Le Pen înaintea alegerilor prezidenţiale din această primăvară - reprezintă, fără niciun fel de dubiu, cea mai coerent formulată platformă din zona extremei-drepte naţionaliste europene.

Foarte important de cunoscut deoarece este relevantă la scară europeană, fiind extrem de posibil ca unele dintre principalele puncte să fi fost deja adoptate şi de ceilalţi membri ai grupului naţionaliştilor europeni, în primul rând de cei care se vor alinia în 2017 în competiţiile electorale din Olanda şi Germania.

”Este o alegere prezidenţială care va pune faţă în faţă două viziuni. De o parte, alegerea «mondialistă», reprezentată de toţi concurenţii mei, cea care caută să distrugă marile noastre echilibre economice şi sociale, care vrea abolirea tuturor frontierelor, economice şi fizice şi care doreşte din ce în ce mai multă imigraţie şi mai puţină coeziune între francezi. De partea cealaltă, alegerea patriotică, cea pe care o reprezint eu, care pune în centrul oricărei decizii publice apărarea naţiunii şi a poporului şi, mai presus de toate, doreşte protejarea identităţii noastre, a independenţei, unităţii francezilor, justiţia şi prosperitatea tuturor”.

Practic, întreg programul se structurează în jurul unei promisiuni, cheia de boltă a ceea ce ar putea fi opera capitală a mandatului doamnei Le Pen: „Regăsirea libertăţii noastre şi a controlului asupra destinului nostru, restituind poporului francez suveranitatea sa (monetară, legislativă, teritorială, economică). În acest scop, va fi demarată o negociere cu partenerii noştri europeni, urmată de un referendum asupra apartenenţei noastre la Uniunea Europeană. Obiectivul este de a se ajunge la un proiect european care să respecte independenţa Franţei, suveranităţile naţionale şi care să servească interesului popoarelor”.

Este un anunţ care prevesteşte o explozie nucleară, a doua după BREXIT, dar de o complexitate chiar mai mare deoarece, spre deosebire de britanici, doamna Le Pen anunţă intenţia sa de a retrage Franţa şi din Comandamentul militar integrat al NATO (după mai vechea iniţiativă a lui de Gaulle). Plus „revenirea la sistemul de frontiere naţionale şi ieşirea din Spaţiul Schengen”.

Care vor fi efectele ulterioare?

Aproape imposibil de răspuns, fie şi numai deoarece, în caz de victorie a doamnei Le Pen, Uniunea Europeană va avea în faţă perspectivă deosebit de dificilă, unii de la Bruxelles vorbind deja despre „coşmarul” de a avea de negociat simultan două ieşiri din sistem, cea a Marii Britanii şi cea Franţei. Iar în cazul NATO, lovitura este de asemeni importantă deoarece ar scoate din dispozitiv una dintre forţele militare importante ale Alianţe şi ar adăuga încă un semn de întrebare asupra viabilităţii propusului proiect european de apărare, idee susţinută până acum de cuplul franco-german.

Pe de altă parte, ieşirea Franţei din UE va introduce un haos uriaş în toate structurile instituţionale europene, haos într-atât de important încât unele dintre ele ar fi obligate să treacă prin restructurări majore datorită plecării foarte numeroşilor funcţionari francezi dar şi din cauza pierderii contribiţiei anuale a Franţei la bugetul comun al UE.

Iată, în continuare, câteva dintre propunerile conţinute în platforma electorală prezentată de Marine Le Pen, candidată la Preşedenţia Franţei:

Reducerea numărului de deputaţi la 300, faţă de cei 577 existenţi acum;

Reînarmarea masivă a forţelor de ordine: la nivel de personal (recrutarea a peste 15.000 de polişti şi jandarmi), la nivel de dotări şi juridic prin prezumţia de legitimă apărare;

Punerea în aplicare a unui plan de dezarmare a cartierelor cu probleme şi reluarea controlului statului asupra zonelor în care nu se aplică legea. Vor fi vizaţi 5000 de şefi de bande de delicvenţi şi criminali identificaţi de

Ministerul de interne. Aplicarea principiului de „toleranţă zero”;

Crearea de 40.000 de locuri suplimentare în închisori în perioada următorilor 5 ani, plus a unei pedepse cu închisoarea pe viaţă care să nu poată fi redusă;

Restabilirea sistemului de expulzare automată a criminalilor şi delicvenţilor străini. Realizarea unor acorduri bilaterale care să permită ca străinii condamnaţi în Franţa să-şi poată ispăşi pedeapsa în ţările lor de origine;

Reducerea pragului anual de imigraţie la 10.000 de personae;

Încheierea sistemului automat de „regrupare familială” sau al căpătării automate a cetăţeniei franceze în urma căsătoriei;

Suprimarea „dreptului solului”: cetăţenia franceză va fi posibilă doar prin filiaţiune sau naturalizare, condiţiile devenind mai exigente. Se va suprima dubla naţionalitate extra-europeană Interzicerea şi dizolvarea tuturor organismelor legate de fundamentalismul islamic, închiderea tuturor moscheilor declarate ca fiind extremiste şi interzicerea finanţării externe a locaşurilor de cult şi personalului acestora. Interzicerea oricărei finanţări publice (stat, colectivităţi teritoriale...) a locaşurilor de cult şi activităţilor lor culturale;

Aplicarea unui plan de re-industrializare pentru a privilegia economia reală faţă de finanţa speculativă. Susţinerea întreprinderilor franceze în faţa concurenţei internaţionale necinistite prin demararea unui protecţionism inteligent şi restabilirea unei monede naţionale adaptate economiei franceze Interzicerea importului şi vânzării de produse provenite din străinătate şi care nu respectă normele impuse producătorilor francezi Instaurarea unui adevărat patriotism economic prin eliberarea de constrângerile europene şi rezervând comenzile publice pentru întreprinderile de stat franceze. Prin intermediul unei Autorităţi de Siguranţă Economică, asigurarea protecţiei sectoarelor strategice prin controlul investiţiilor străine care aduc atingere intereselor naţionale... dar şi, prin intermediul Casei de economii şi consemnaţiuni, crearea unui Fond Suveran cu dubla misiune de a proteja întreprinderile de fondurile sau de preluările ostile dar şi de achiziţiona pachete de acţiuni în sectoarele strategice;

Revenirea la vârsta de pensionare „60 de ani, cu 40 de ani contribuţii sociale plătite”. Denunţarea convenţiilor existente cu ţările din Golf care acordă privilegii deosebite care facilitează preluarea controlului asupra economiei franceze prin intermediul petrodolarilor şi care sunt contrare interesului naţional;

Restabilirea laicităţii, extinderea ei la întreg spaţiul public şi înscrierea ei în Codul Muncii, apoi înscrierea în Constituţie a principiului „Republica nu recunoaşte niciun fel de comunitate”;

Pavoazarea în permanenţă a tuturor instituţiilor publice cu steagul francez, retrăgând steagul UE;

Restabilirea egalităţii reale şi meritocraţiei, refuzând principiul „discriminării pozitive” Creşterea din primul an de mandat a bugetului pentru apărare la 2% din PIB, apoi la 3% până la finele mandatului;

Construirea unui nou portavion, „Richelieu”, creşterea efectivelor armatei la nivelul din 2007, adică 50.000 militari suplimentari, perenizarea forţei de disuasiune nucleară, creşterea generală a formatului armatei (mai multe avioane, nave, blindate) şi restabilirea progresivă a serviciului militar (cu un minimum obligatoriu de 3 luni).

Desigur, cu scuzele necesare, trebuie să acceptaţi faptul că nu am putut reproduce decât unele dintre propunerile din documentul pe care puteţi să-l lecturaţi în totalitate. Le-am ales pe acestea deoarece reprezintă, cele mai multe în oglindă cu cele britanice, dorinţa de rupere totală faţă de reglementări fundamentale ale spaţiului comun european, politic, economic şi social, reglementări, de altfel, compuse cu participarea decisivă a Franţei...

Personal, am un mare dubiu că bună parte parte dintre promisiunile economice şi sociale înscrise în acest tip de program de tipul „ne vrem ţara înapoi” vor putea fi realizate fără ca aplicarea unor măsuri dintre cele preconizate să producă dezechilibre majore, rapide, economice şi sociale. Priviţi la ce se petrece acum în Marea Britanie şi la perspectivele pe care le produce pe pieţe interne aplicarea unui protecţionism intensiv. O asemenea succesiune de promisiuni a existat şi în platforma cu care Syriza a câştigat alegerile într-un entuziasm general urmat rapid de o dramatică trezire la realitate.

Dar este şi absolut imposibil? Nu, în măsura în care raţionamentul doamnei Le Pen, ca şi al britanicilor, se bazează pe credinţa deplină că UE este un proiect caduc, aproape de implozie şi că viitorul va însemna o revenire la Europa Statelor Naţiuni care vor reface echilibrul bazat exclusiv pe suveranitate naţională, restabilirea frontierelor şi a controlului exclusiv asupra tuturor sectoarelor vieţii publice.

Problema nu este că aşa ceva nu s-ar putea realiza. Teama vine din lecţia istoriei europene de secole, cea compusă din nenumărate şi teribile conflicte între Statele Naţionale şi alianţele formate pentru asigurarea unui spaţiu vital. Şi asta se poate repeta oricând.

Din nefericire, la toate aceste motive de îngrijorare se mai adaugă semnalul de fond: ce a fost semnat şi decis ca drum sau construcţie europeană este pus acum sub semnul întrebării şi poate, chiar rapid, să ne lase şi pe noi singuri. Nu ştiu dacă asta interesează pe cineva, noi trăind acum în ritmul propriilor noastre explozii. Totul este ca, din acestea, să nu ne trezim brusc şi nepregătiţi în cealaltă explozie, cea majoră şi importantă care pare că va să vină.

Articol publicat inițial în cotidianul Adevărul, www.adevarul.ro și republicat cu amabilul accept al autorului.

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2017-02-20 Imprimare Download sus