Editorial la Pulsul Geostrategic 231 - Parteneriatul transatlantic SUA - UE

Parteneriatul transatlantic SUA - UE
Corneliu PIVARIU

La sfârșitul primei decade a lunii februarie a.c. Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă și de Securitate a Uniunii Europene, Federica Mogherini, a efectuat o vizită oficială ÎN SUA, unde a avut numeroase întâlniri cu personalități politice importante ale noii Administrații, inclusiv cu secretarul de stat Rex Tillerson. De asemenea, la 10 februarie aceasta a fost invitată la Consiliul Atlantic, unde a avut o amplă discuție publică în principal despre perspectivele relațiilor UE - SUA după instalarea noii Administrații la Washington.

A ieșit în evidența afirmația conform căreia noua Administraţie Donald Trump ”ar fi menţionat faptul că Uniunea Europeană nu este neapărat o idee bună şi a sugerat dezmembrarea a ceea ce Blocul comunitar a reuşit să construiască şi a conferit nu numai pace Europei, ci şi putere economică”.

”Nu ţine de mine şi nici de un alt european să vorbim despre alegeri politice interne sau decizii ale SUA. Acelaşi lucru se aplică şi Europei, fără intervenţii”, a afirmat Mogherini.

”Poate a pune America pe primul loc înseamnă de asemenea că trebuie să te ocupi mai întâi de SUA”, a mai arătat aceasta. De asemenea a subliniat  că “80% din investițiile străine în SUA vin din Europa”.

Oare aceste accente ar fi trebuit să facă parte din panoplia de argumente cu care înaltul demnitar al UE ar fi trebuit să le etaleze la Washington? Sau sublinierea că UE este “încă formată din 28 de state și vom continua să fim 28”.

Aceste afirmații, împreună cu altele, pe care nu le mai menționăm aici, lasă impresia - cel puțin pentru un observator neutru - că Excelența Sa Federica Mogherini nu a venit la cel mai important partener politic al Uniunii Europene pentru a găsi posibilități comune de dezvoltare a relațiilor dintre cele două părți ci pentru a-și prezenta puterea și posibilităților unui interlocutor... care nu cunoște realitățile europene. Ori a considera SUA un astfel de partener este o poziție cel puțin neinspirată, nerealistă, chiar nefericită, și am mai putea continua seria de caracterizări potrivite cu atitutdinea ES Mogherini. Oare poziția sa are legătură cu mențiunea președintelui Donald Tusk, într-o scrisoare adresată celor 28 țări membre UE în care descrie SUA sub președinția lui Donald Trump ca “o amenințare externă” la stabilitatea Europei, în același fel ca Rusia, China, islamismul radical și terorismul? Sau cu sugestia negociatorului șef au UE pentru BREXIT - Guy Verhofstandt (fost prim ministru belgian), într-un discurs ținut la Chatham House, că președintele Trump are în vedere să submineze unitatea națiunilor din Vestul Europei?

Unitatea UE este cel mai bine subminată de unele țări membre și interesele specifice fiecăreia, care sunt puse de multe ori înaintea interesului general al Uniunii, care a rămas mai mult o lozincă pe hârtie, în care cei care cred sunt tot mai puțini. ES Mogherini se mândrește cu aniversarea celor 60 de ani ai Uniunii din martie anul acesta, însă uită complet că în ultimul deceniu UE a traversat o ciză din care încă nu și-a revenit, accentuată în timpul mandatului său (început în 2014), cel puțin de criza refugiaților. ES Mogherini cum poate considera neputința (ca să nu folosim alt termen) UE de a-și asigura cel puțin o limitare a dependenței energetice de Rusia din ultimii 15-20 de ani, eșecul NABUCO fiind cel mai elocvent exemplu în acest sens? Este un semnal de unitate și acțiune comună pentru interesul Europei? Sau cum pot fi interpretate tot mai desele semnale care vin din diferite țări membre privind instituirea și mai clară a unei Europe cu două viteze chiar în cadrul Eurozonei? Ce se va întâmpla cu datoriile din țările Eurozonei (procente din PIB): Grecia circa 180%; Italia aproape 140%, Franța aproape 100%; total Eurozona circa 90%; total cei 28 circa 85%? Dacă nu recunoaștemn realitățile înseamnă că acestea nu există?

La final putem răsufla ușurați: președintele Jean Claude Junker a declarat recent că nu va mai candida la un nou mandat. De parcă ar fi fost deja intens solicitat să continue conducerea UE către... prăpastie.

Pentru cei interesați în detalii privind poziția liderului european la Washington, recomandăm transcriptul sub titlul “Remarks by High Representative/Vice-President Federica Mogherini at the public event A Conversation with H.E. Federica Mogherini at the Atlantic Council”, https://eeas.europa.eu (circa 16 pagini).

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2017-02-20 Imprimare Download sus