Semnal la Pulsul Geostrategic 230 - ESTE RÂNDUL LUI TRUMP

ESTE RÂNDUL LUI TRUMP
Tomislav Jakić

De vineri, 20 ianuarie 2017, Statele Unite au un nou Președinte care, pentru mulți, și nu numai în America, este cel puțin controversat sau, într-o versiune extremă, este de neacceptat întrutotul: Donald John Trump. În cadrul unei ceremonii foarte precise în fața Congresului, Trump a depus jurământul și a pronunțat primul său discurs în calitate de șef de stat. Și, pentru oricine care nu este părtinitor sau nu a devenit prizonierul unor prejudecăți, el a anunțat o cotitură in ceea ce privește politica de până acum a SUA. Această cotitură poate fi sesizată în câteva mesaje cheie care sunt indiscutabil populiste însă nu lipsite de un conținut politic mai profund.

În primul rând, Trump a confirmat că este un adversar convins al elitelor politice pe care le acuză că prosperă în timp ce americanii de rând suferă. El a promis “bărbaților și femeilor uitate” ale Americii că: “Nu veți mai fi uitați de acum înainte și nu veți mai fi uitați niciodată”,  adăugând că ziua în care a preluat această funcție marchează nu transferul puterii de la un partid politic la altul ci transferul acesteia de la Washington DC către popor. După care, folosind – din punct de vedere istoric – sloganul izolaționiștilor americani, el a subliniat că începând cu acea zi, în adoptarea deciziilor va aplica un singur principiu și acesta este: America în primul rând! (acceptând că fiecare stat al lumii are dreptul să-și pună interesele mai presus de orice). Și, mai clar decât a făcut-o până atunci, el a repetat ceea ce a spus când a acceptat nominalizarea sa drept candidat la președinție din partea Partidul Republican. Mai precis, vara trecută el a anunțat că SUA vor înceta să mai impună regimuri. În primul său discurs prezidential a fost chiar mai precis: America nu va impune modul său de viață nimănui. Trebuie remarcat că “modul de viață american” fusese până acum un fel de vacă sacră în vocabularul politicienilor americani. Trump a precizat că SUA vor fi un exemplu strălucitor și că ceilalți le vor urma (dacă doresc, bineînțeles). Și, la final, a mai spus ceea ce neofasciștii europeni, care-l consideră (greșit!) că ar fi ”unul dintre ei”, nu o să înțeleagă niciodată: “Intr-o inimă deschisă către patriotism nu este loc pentru prejudecăți.”

Chiar dacă nu ar mai fi spus nimic altceva, acest discurs trebuie reținut. Este categoric greșit ceea ce a spus un reporter al televiziunii publice germane (ARD) că nu a fost în niciun caz un discurs prezidențial ci o continuare a campaniei electorale. Și, a propos, ar fi interesant de știut ce ar fi spus  așa-zișii liberali dacă după investire și-ar fi schimbat retorica și substanța acesteia.  S-ar fi plâns de ipocrizie și inconsecvență. Însă, întrucât Trump a fost consecvent, l-au expediat ca pe cineva care nu a sesizat că el este Președintele și că doar își continua  campania. Obiectiv vorbind, mesajele pe care le-am menționat au marcat – pentru oricine vrea să la asculte – nu numai începutul a ceea ce Trump a descris ca necesitatea de a se trece de la vorbe la fapte. Esența politicii lui economice poate fi identificată în scurtul slogan “cumpărați produse americane și angajați americani”. Și, după ce preluase doar de 30 de minute funcția, a pus sub semnul întrebării acordurile comerciale multilaterale dintre continental american și regiunea Pacificului, confirmând ceea ce anunțase în timpul campaniei prezidențiale, că preferă o rețea de acorduri comerciale bilaterale celor multilaterale.

El nu a menționat niciuna din problemele concrete cu care se va confrunta ca Președinte cum ar fi relațiile cu Rusia sau sistemul de asigurări de sănătate din SUA. În schimb, a fost un mesaj programatic având la bază mesaje esențiale și principii. Cu toate acestea, s-a referit la islamismul radical (nu la islam, ci la islamismul radical) și a promis că îl va stârpi de pe fața pământului, un lucru pentru care va avea cu certitudine nevoie de cooperarea Rusiei.

A reiterat că va crea noi locuri de muncă în America și a vorbit din nou despre declinul fostelor centre industriale din SUA (“inspirând” televiziunea germană să spună că pur și simplu nu este adevărat, aceasta omițând însă să menționeze de câte ori am văzut halele părăsite ale fabricilor din  Detroit și străzile pustii ale orașelor în declin care erau, cu mai mulți ani în urmă, metropole americane prospere). Și-a reînnoit promisiunea că va schimba lucrurile, că va construi noi autostrăzi, noi poduri, noi căi ferate. Unii au obiectat imediat pentru că n-a spus cum. Ar fi fost aproape o minune dacă ar fi spus cum în condițiile în care mulți dintre membrii desemnați ai guvernului SUA nu aveau încă aprobarea Congresului și în care unii dintre aceștia aveau opinii diferite de ale lui.

Așa cum stau lucrurile, Trump are o viziune proprie despre viitor căreia i-a conturat pietrele de temelie pe care intenționează să și-o construiască în pofida criticilor săi care nu ezită să spună că nu înțelege lumea de azi. Unii analiști au auzit în cuvintele sale ecouri ale discursurilor la investitură ale celui mai celebru președinte American al secoului 20, Franklin Delano Roosevelt, iar alții au spus că au avut impresia că Bernie Sanders, “apostolul” socialismului democratic în America, vorbește prin gura lui Trump. Ne vom aventura să mai facem un pas înainte. Dacă lăsăm de-o parte persoana lui Trump, faptul că este extrem de bogat și dacă uităm menționarea repetată a lui Dumnezeu la sfârșitul discursului, putem ajunge numai la o singură concluzie: spusele lui Donald Trump trebuie îmbrățișate de fiecare liberal de stânga din lume. Preocuparea pentru oamenii de rând uitați, prosperitate pentru fiecare, egalitate între toți (“putem fi negri, maronii sau galbeni dar toți avem același sânge roșu”), transformarea unui sistem de care au beneficiat politicienii în timp ce clasa de mijloc suferea, relansarea producției, transferul puterii, și merită să repetăm, nu de la un partid politic la altul ci de la elita din Washington către popor, toate acestea pot fi privite, și nu trebuie negat acest lucru, ca o abordare populistă dacă nu chiar naționalistă. Dar, în același timp, este mai aproape de stânga decât de dreapta scenei politice. Acestea sunt primele impresii rezultate din discursul lui Trump la investitură.

Vrem însă ca un lucru să fie extrem de clar. Asta nu este o pledoarie necritică pentru Donald Trump care are multe minusuri – de la lipsa totală de experiență politică, la ostilitatea nenecesară și potențial periculoasă față de Republica Populară Chineză, la aluziile extrem de dubioase la adresa politicii sale energetice sau punctele sale de vedere cu privire la fenomenele încălzirii globale. Este însă o pledoarie pentru mult necesara și mult întârziata schimbare a politicii americane care a făcut lumea instabilă și nesigură și care a făcut din terorismul global o amenințare reală pentru fiecare și peste tot, prin acceptarea protagoniștilor acestui terrorism drept aliați în proiectele de răsturnare a regimurilor din Orientul Mijlociu. Da, o astfel de schimbare, chiar dacă va fi adusă de Trump, ar fi extrem de binevenită. Bineînțeles dacă își tine promisiunile: se oprește aici și acum. În numai câteva luni vom ști dacă va fi în măsură să-și  transforme viziunea despre America și noul rol al acesteia în lume în realitate. Nu mai mult, doar câteva luni. După aceea vom ști dacă rândul lui Trump se poate transforma în succes sau nu. Iar votanții săi vor ști dacă a avut dreptate când le-a promis în ziua investiturii. “I will never let you down”. (Nu vă voi dezamăgi niciodată)

(Autorul, născut în 1943., este jurnalist croat – TV și presă scrisă, specializat in relatări despre relațiile internaționale. A fost consilier pe probleme de politică externă a celui de al doilea președinte al Republicii Croația, Stjepan Mesić)

Vezi materialul complet
înapoi Publicat în 2017-02-05 Imprimare Download sus