OMUL DE DUPĂ OM - ISLAMUL IN CONTEXTUL MODERNISMULUI SI POSTMODERNISMULUI

OMUL DE DUPĂ OM - ISLAMUL IN CONTEXTUL MODERNISMULUI ŞI POSTMODERNISMULUI

Autor: Dumitru CHICAN

Editura: Pastel Braşov, 2007



Revirimentul islamic este una din marile sfidări care confruntă lumea contemporană nu doar prin reconsiderarea raporturilor dintre două civilizaţii şi arii spirituale - cea occidentală şi cea islamică , aflate intr-o permanentă relaţie conflictuală , ci şi din perspectiva necesităţii de găsire a unei punţi de dialog şi comunicare intre o lume , cea islamică, puternic ataşată valorilor şi identităţii sale, mai rebarbativă la ideea de reformă şi mai conservatoare , şi cea occidentală, aflată intr-o postmodernitate nonconformistă, "imediatistă", s-ar putea spune, dar insuficient cristalizată conceptual şi avand, insă, un activ potenţial ofensiv.

Pot fi identificate aceste punţi care, ducand către toleranţă şi conlucrare, să demonteze fatalista teorie a "ciocnirii civilizaţiilor" profeţită de Samuel Huntington?

La această intrebare fundamentală işi propune să avanseze un răspuns cartea "Omul de după om-Islamul in contextul modernismului şi postmodernismului" de Dumitru CHICAN, arabist, orientalist şi diplomat cu veche experienţă in lumea arabă.

Lucrarea este structurată in două părţi, respectiv "Modernism şi postmodernism" care oferă o analiză introspectivă şi documentară a fenomenelor in discuţie pe care le abordează din punct de vedere istoric, estetic, ideatic şi filosofic şi "Să ne cunoaştem unii pe alţii" , o prezentare canonică, doctrinară, sincronică şi diacronică a religiei islamice şi a derivatelor sale practice şi ideologice precum fundamentalismul islamic, Jihadul, martiriul pe calea lui Dumnezeu, terorismul de sorginte religioasă islamică etc., incercand găsirea răspunsului posibil la o intrebare fundamentală, asiduu vehiculată indeosebi după 11 Septembrie.

Modernismul şi postmodernismul sunt atitudini, problematizări, teorii, concepte sau practici care pot să dispară, la un moment dat, pentru a fi inlocuite cu alte teorii, atitudini şi mode. Din acest punct de vedere, societatea şi nu religia trebuie să fie "modernă" in sensul cel mai generos posibil al cuvantului. Credinţa, ca element intrinsec morfologiei spirituale a omului nu poate fi "modernă" in dimensiunea sa doctrinară, după cum nu a fost nici " simbolistă" sau "renascentistă", sunnită sau şiită.

Mesajul pe care cartea il transmite este acela că , dacă toate acestea nu vor fi inţelese şi acceptate, am putea să ne aflăm in faţa predicţiilor lui Fukuyama despre "sfarşitul istoriei" şi să devenim "omul-post" , "omul de după om".

Lucrarea oferă cititorului date şi elemente inedite despre aspecte mai puţin cunoscute din structura intimă a religiei islamice şi a esenţei islamismului politic contemporan, facilitand mai buna inţelegere a fenomenelor politico-militare contemporane in care acesta este implicat intr-un fel sau altul.

de Cornel VAIDA
 

înapoi Publicat în 2007-10-09 Imprimare sus