File din istoria activităţii informative, diplomatice şi de cercetare militară - la romani


File din istoria activităţii informative, diplomatice şi de cercetare militară - la romani

Autor: colonel (r) Aron DUMITRU

Coordonator: dr. Octavian DUMITRESCU

Editura: Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2009

Lucrarea a fost lansată cu ocazia aniversării a 150 de ani de cand domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat constituirea primului organ de informaţii şi cercetare al armatei romane.

Autorul ne asigură că această lucrare are la bază: o imensă documentare istorică şi universală. Acolo unde informaţiile istorice au lipsit sau au fost neclare, au fost implinite prin emiterea de ipoteze ce aparţin autorului, care are suficientă experienţă in domeniu. Nu avem nici un motiv de indoială şi cartea in intregul ei demonstrează acest fapt. Suntem siguri, de asemenea, că formele şi procedeele de cercetare, precum şi elementele folosite au fost cele mai adecvate timpurilor respective.

A fost şi este dificil să vorbeşti despre rolul şi importanţa activităţilor informative, diplomatice, contrainformative şi a celor de cercetare, dar aceste se pot deduce analizand desfăşurarea conflictelor şi rezultatul acestora. Procedeele de cercetare folosite de trupe in toate formele de luptă şi in toate perioadele istorice au fost cam aceleaşi cu cele care sunt folosite şi in zilele noastre şi işi propun permanent procurarea a cat mai multe informaţii despre inamic in vederea obţinerii succesului in luptă.

În demersul său autorul face analiza activităţilor informative la romani pe etape istorice: geto-daci; in cele trei state romaneşti (Ţara Romanească, Moldova şi Transilvania) pană la inceputul secolului al XVII-lea; pe timpul operaţiei militare din perioada 14 iulie-12 septembrie 1683 (asediul Vienei); pe timpul Războiului de Independenţă (1877-1878); in perioada primului război mondial (1916-1918).

Interesant este faptul că pană in anul 1908, in Ţara Romanească nu a fost semnalată existenţa unui serviciu de informaţii. În anul 1908 ia fiinţă Direcţia Siguranţei generale a statului din Ministerul de Interne care avea două sarcini: culegerea de informaţii din interiorul ţării şi organizarea şi desfăşurarea de acţiuni pentru culegerea de informaţii din afara graniţelor ţării.

Secţia a II-a din Marele Stat Major s-a dezvoltat şi a infiinţat birouri (Biroul 2), pe langă marile unităţi militare, acestea avand atribuţii de contrainformaţii in armată, contraspionaj in teritoriul şi culegerea de informaţii in teritoriile ţărilor vecine. În plin război, in anul 1917, se creează Serviciul special de siguranţă al Direcţiei Dunării, subordonat Marelui Cartier General. Acest serviciu execută misiuni specifice de culegere de informaţii, combaterii spionajului, actelor de diversiune, teroare şi sabotaj.

Odată cu desăvarşirea formării statului naţional unitar roman, concomitent cu acţiunile pe plan extern, in direcţia intăririi şi consolidării relaţiilor cu toate statele lumii, Romania a acţionat şi in direcţia edificării unui sistem unitar de informaţii care să corespundă noilor realităţi politico-strategice internaţionale şi nevoilor sale naţionale.

înapoi Publicat în 2009-12-21 Imprimare sus