Protecţia infrastructurilor critice in spaţiul euroatlantic


Protecţia infrastructurilor critice in spaţiul euroatlantic

Autori: Marian Rizea; Mariana Marinică; Alexandru Barbăsură; Lucian Dumitrache; Cătălin Ene.

Editura: ANI.

Conceptului de protecţie atat a cetăţenilor cat şi a unor obiective faţă de ameninţări directe i s-au adăugat, in ultimii 10 - 15 ani, noi concepte de vulnerabilitate date in special de procesele complexe şi dinamice - globalizarea şi integrarea. Această dublă tendinţă nu poate să nu influenţeze aspectele legate de securitatea naţională, siguranţa oamenilor şi informaţiilor, a instituţiilor naţionale şi internaţionale.

Securitatea cetăţenilor, comunităţilor sociale, naţiunilor şi statelor este influenţată, in mod organic, de funcţionarea continuă a unor sisteme deosebit de complexe de infrastructuri, care asigură serviciile esenţiale tuturor domeniilor vieţii sociale.

Infrastructurile, apreciază autorii, pot fi clasificate, in funcţie de locul, rolul şi importanţa lor pentru stabilitatea şi funcţionalitatea sistemelor, precum şi pentru siguranţa şi securitatea acestora şi a proceselor din care fac parte, in: infrastructuri obişnuite, infrastructuri speciale şi infrastructuri critice.

În cadrul lucrării, infrastructurile critice sunt definite ca fiind "de regulă, determinante in stabilitatea, siguranţa şi securitatea sistemelor şi proceselor, avand un rol important in asigurarea securităţii in funcţionarea sistemelor şi in derularea proceselor economice, sociale, politice, informaţionale şi militare".

"Directiva 2008/114/CE a Consiliului Europei, privind identificarea şi desemnarea infrastructurilor critice europene şi evaluarea necesităţii de imbunătăţire a protecţiei acestora", adoptată la 8 decembrie 2008, le defineşte astfel: Infrastructurile critice se referă la acele obiective, reţele, servicii, activităţi fizice şi mijloace informatice care, sunt intrerupte sau distruse, vor avea un impact serios asupra sănătăţii, siguranţei, securităţii sau bunăstării economice a cetăţenilor, sau asupra funcţionării efective a actului de guvernare din statele membre".

În cele cinci capitole ale cărţii, pe langă cele amintite anterior, sunt reliefate eforturile statelor, alianţelor, structurilor de securitate regionale sau internaţionale in vederea identificării, supravegherii şi protejării infrastructurilor vitale ale ţărilor, societăţilor şi ale lumii.

Sistemele de infrastructuri critice pentru care se stabilesc masuri speciale de protecţie, in carul UE sunt: instalaţii şi reţele din domeniul energetic (electricitate, petrol, gaze); tehnologii de comunicaţii şi informaţii; instituţii care asigură sectorul financiar - bancar şi pieţele de valori şi investiţii; platformele şi instituţiile sistemului de sănătate; mijloacele de producţie şi distribuţie pentru sectorul alimentar; aprovizionarea cu apă; transportul feroviar, rutier, aerian, pe apă şi instalaţiile aferente utilizate; produsele periculoase chimice, biologice şi nucleare; Servicii speciale ale administraţiei locale şi centrale.

Acestea toate se referă la capacitatea de supravieţuire a unei societăţi, modul sau de a se organiza, de-a avea resurse şi soluţii de intervenţie eficiente, pentru a face faţă evenimentelor care-i pun in pericol infrastructurile critice.

înapoi Publicat în 2009-12-06 Imprimare sus