Analiza geostrategică a contextului geopolitic

Analiza geostrategică a contextului geopolitic

Autor: Boris Popescu

Editura: Techno Media, 2009

Analistul şi specialistul in domeniul cercetării fenomenului militar, general maior (r) dr. Boris Popescu, dezvoltă, in această lucrare, propria sa viziune prospectivă asupra securităţii naţionale, indemnand la un nou consens in domeniul politicii de apărare naţională.

În primul capitol al lucrării, autorul s-a concentrat pe explicarea situaţiei şi condiţiilor in care a evoluat siguranţa naţională a Romaniei, de la incheierea celui de al doilea război mondial, pană la stadiul de putere militară regională, la sfarşitul anilor '70. Autorul apreciază ca există numeroase similitudini in alegerea sau impunerea opţiunilor de apărare a ţării, intre perioada de acum cu cea din urmă cu peste o jumătate de secol. Trăsăturile comune constau in faptul că transformările din mediul geopolitic au influenţat decisiv construcţia organismului militar romanesc. Şi atunci şi acum, identităţile naţionale istorice, culturale etnopsihologice etc., nu au contat in orientările asupra puterii militare a Romaniei.

Capitolul al doilea este destinat tendinţelor şi evoluţiei geopolitice din Europa, care au dus la dispariţia unor ţări şi apariţia altor state, fie prin procese istorice intarziate, fie prin scindare sub presiunea diferitelor grupuri naţionale existente in cadrul acestor state.

Se apreciază că in aceste condiţii, alternativele la securitatea naţională a Romaniei sunt in relaţie directă cu evoluţiile care vor crea, Europei, capacitatea de a menţine statele integrate pe baze naturale şi nu pe construcţii artificiale, decise in anumite cancelarii.

Romania trebuie să-şi fundamenteze securitatea printr-o strategie adecvată tuturor combinaţiilor geopolitice şi geostrategice ce pot rezulta din conflictul de interese, evenimente, relaţii politice şi raporturi de putere. Securitatea militară a Romaniei trebuie să se bazeze pe evaluarea vulnerabilităţii sistemului nostru de apărare, in raport cu noile ameninţări asupra intereselor strategice ale statului. Aceasta presupune inţelegerea modului probabil de manifestare a ameninţărilor de natură militară, sau conexe cu acestea, ce se pot produce in mediul regional, precum şi a celor de natură internă care se constituie ca pericole la adresa unităţii statului şi democraţiei constituţionale.

În capitolul al treilea, autorul işi exprimă, in mod critic, punctul de vedere asupra slăbiciunilor demersului teoretic a Strategiei militare a Romaniei. Nici la această dată nu sunt adoptate toate legile care să reglementeze funcţionarea sistemului apărării naţionale. Aşa cum a fost in 1989, nici acum nu sunt reglementate atribuţiile instituţiilor militare in situaţii excepţionale care au tangenţă cu apărarea (posibile fenomene de anarhie socială ce ar impune implicarea armatei). Este cunoscut faptul că Legea privind instituirea stării de urgenţă ori a stării de asediu, este incompletă şi neclară.

Autorul propune o serie de amendamente şi conchide" Considerăm că ceea ce lipseşte strategiei militare este specificul naţional al puterii armate adaptat la noile condiţii geopolitice şi geostrategice, posibilităţile noaste de a realiza un sistem autonom puternic de apărare sunt limitate. A continua să credem, insă, că ne vor apăra alţii este o eroare fundamentală".
 

înapoi Publicat în 2009-11-08 Imprimare sus