ISLAMUL ŞI SOARTA LUMII

ISLAMUL ŞI SOARTA LUMII

Fundamentalismul islamic ca ideologie politică

Autor: Virginia MIRCEA

Editura: Semne, 2009

Virginia Mircea este licenţiată in ştiinţele comunicării şi ştiinţe juridice, a absolvit un master şi un doctorat in relaţii internaţionale. Din anul 2002 este preşedinta Centrului Roman pentru Educaţie şi Dezvoltare Durabilă şi redactor-şef al revistei Cadran politic.

Islamul şi soarta lumii, fundamentalismul islamic ca ideologie politică, nu numai trece in revistă dar şi analizează curentele de gandire fundamentaliste şi specificul fundamentalismului religios şi a terorismului generat de fundamentalismul islamic. Cartea cuprinde un număr mare de scenarii privind evoluţia islamului pană in anul 2050.

Fundamentalismul islamic, ca ideologie, s-a afirmat odată cu Revoluţia Islamică din Iran in anul 1979, revoluţia propunandu-şi eliminarea influenţelor occidentale şi intoarcerea la "gloria pierdută", impunerea legii islamice (Sharia) şi instituirea unor regimuri autoritare sau dictatoriale.

Prezenta lucrare urmăreşte şi modul in care religia islamică este transformată in ideologie politică, precum şi modul in care liderii mişcărilor islamice odată ajunşi la putere creează un regim politic totalitar bazat pe religie, partid unic şi teroare.

Autoarea lucrării, apreciază că situaţia actuală este in continuă degradare: opoziţia Islam - Occident se agravează; situaţia nucleară a Orientului Mijlociu continuă să amplifice criza din regiune, un Iran nuclear schimbă harta strategică a regiunii; islamiştii pakistanezi au caştig de cauză in alegerile democratice; in Iordania, Egipt şi Arabia Saudită extremismul islamic este controlat din ce in ce mai greu, iar Jihadul caştigă noi adepţi. Marile puteri sunt ocupate fie cu rezolvarea problemelor interne fie in menţinerea zonelor de influenţă; Europa nu poate interveni in problemele internaţionale ca o voce singulară; ONU rămane o instituţie paralizată, in schimb terorismul se revigorează şi obligă statele occidentale să introducă masuri severe de control, care ingrădesc şi drepturile propriilor cetăţeni, toleranţa, multiculturismul şi drepturile civile.

Nu pot fi excluse nici pericolele transformării unor conflicte locale in conflicte regionale sau chiar internaţionale; din moment ce neproliferarea a devenit caducă, există pericolul folosirii armei nucleare de către părţile aflate in conflict. Asia, in ciuda diversităţii culturilor şi religiilor, dezvoltă tot mai mult o conştiinţă identitară continentală care nu este cu nimic mai prejos decat cea euroatlantică, chiar dacă forma dominantă de guvernare este autoritarismul, mai puţin in India unde insă renaşte hinduismul cu extremismele sale.

Cartea, in totalul său, indeamnă la o reflexie mai adancă asupra proceselor şi pericolele lumii contemporane, reuşind să facă o analiză pertinentă a scopului şi strategiei terorismului care urmăreşte o infruntare la scară mondială, intr-un război deschis intre cele două religii dominante din lume. Teza inevitabilităţii acestei ciocniri este prezentă şi in lucrările lui Huntington, care a preluat şi a dezvoltat teza lui Toynbee, care identifică religia la baza civilizaţiei, explicand istoria ca rod al ciocnirii civilizaţiei şi a religiilor.

înapoi Publicat în 2009-07-22 Imprimare sus